Cesaria Evora, cea sosita din Roma creola

           Anul 1994 ar putea fi numit anul triumfului pentru Cesaria Evora. Ea se lasa de bautura, nu si de fumat, iese din studiourile de inregistrare si porneste in câteva mari turnee mondiale.

           Anul 1994 ar putea fi numit anul triumfului pentru Cesaria Evora. Ea se lasa de bautura, nu si de fumat, iese din studiourile de inregistrare si porneste in câteva mari turnee mondiale. Intr-un concert la Sao Paulo, vine sa cânte alaturi de ea si celebrul solist Caetano Veloso. Cu ocazia asta, Caetano spune despre Cesaria ca este „cântareata cu cea mai mare influenta in muzica mondiala”. Departe de adevar nu era, dovada ca Cesaria Evora triumfa in concertele ei din Spania, Portugalia, Belgia, Elvetia, Africa si Indiile de Vest. Casa de discuri BMG editeaza albumul Sodade (Les Plus Belle Mornas de Cesaria), o compilatie din cele mai frumoase melodii ale momentului. Sigur, muzica ei speciala, de substanta nu se bucura de tiraje de milioane de exemplare asa cum se intâmpla in cazul „muzicii” unor grupuri stupide nascute peste noapte pentru a muri in zori. In 1995, albumul Cesaria este un succes in Franta, el este difuzat si in SUA, unde se vând… 150.000 de exemplare, si este nominalizat pentru Premiile Grammy. Atât. Dupa ce cânta zece nopti la Le Bataclan in Paris, Cesaria pleaca in primul turneu in SUA. Masonna, David Byrne, Bradford Marsalis si intreaga „societate inalta din New York” se inghesuie s-o vada live la Bottom Line. Nu stiu ce a inteles societatea „inalta” a New York-ului, cert este insa ca Goran Bregovici pune ochii pe ea si o invita sa inregistreze melodia Ausencia pentru coloana sonora a filmului lui Kusturica, Underground. 1996 este si el un an plin de turnee, 40 in Franta, Elvetia, Belgia, Brazilia, Germania (11 concerte), Hong Kong, Italia, Suedia, SUA (30 de concerte), Canada, Senegal, Coasta de Fildes si primul ei concert la Londra, la Queen Elisabeth Hall. Canalul cultural de televiziune ARTE ii dedica un medalion. Faptul ca e tot mereu pe drumuri nu o impiedica pe Cesaria Evora sa se gândeasca si la noul ei album. El va fi pe piata in 1997 si se va intitula Cabo Verde (Capul Verde), din nou nominalizat pentru Premiile Grammy. Concerte la Olympia din Paris si apoi un nou turneu mondial, incluzând SUA pentru a treia oara. Faptul ca nu câstiga nimic la Premiile Grammy e semn de valoare si pentru Cesaria Evora e consfintirea talentului. Cu o trupa care ii include pe Jacinto Pereira (cavaquinho), Jose Paris (bass), Luis Ramos (ghitara), Nando Andrade ( pian), Totinho (saxofon si percutie) si Bau (ghitara, cavaquinho, vioara), Cesaria Evora bate pamântul in lung si-n lat, din Grecia in Japonia, din Israel in Portugalia, din Indiile de Vest in Liban. Tot pe drum este si in 1998, intre timp casa BMG ii editeaza un album din cele mai frumoase melodii indragite de fani. Acest album exista si in România (dar nu la Magazinul Muzica, unde daca intrebi de Cesaria Evora esti privit ca un lunatic), l-am cumparat si l-am ascultat cu o mare placere. El include celebra Besame Mucho, intr-o versiune iesita din comun, cântata in limba spaniola pentru coloana sonora a filmului Marile Sperante, dar si melancolicele melodii Sodade, Petit Pays dupa care francezii au facut si un clip in urma cu vreo cinci ani, Mae Velha, Miss Perfumado, Areia de Salamansa si Ausencia. Anul 1999 porneste cu un nou album semnat Cesaria Evora, de data asta intitulat Cafe Atlantico si se termina cu un nou turneu mondial. Insula natala a Cesariei, Sao Vicente si orasul ei Mindeo sunt principalele teme ale albumului. Melodii care celebreaza dragostea si nostalgia dupa Insulele Capului Verde, despre oceanul care desparte si care uneste, dulceata traiului intr-o „tara mica”. Am ascultat câteva dintre melodiile acestui album, cum ar fi Carnaval de Sao Vicente, Beijo de Longe, Cabo Verde manda mantehna, Roma Criola si Paraiso de Atlantico. Sunt melodii tulburatoare care se cânta in Cafeneaua Atlantic, o cafenea imaginara de la capatul lumii, la adapost de furtunile Atlanticului, un sanctuar al sufletelor zbuciumate care simbolizeaza, in acelasi timp, barurile lumii. Dar este, de asemenea, un titlu de album care duce cu gândul la barurile din Mindeo unde Cesaria a debutat, cum ar fi celebrul bar Cafe Royal. Pe acest album apar melodii vechi pe care Cesaria le aduce la lumina dupa decenii de uitare, cum ar fi Vaquinha Mansa si Terezinha, melodii pe care ea le cânta când avea 20 de ani. Roma criola, centrata pe pian si voce este una dintre cele mai frumoase melodii de pe albumul Cafe Atlantico. Cântecul vorbeste despre splendoarea si decaderea orasului Mindelo (aceasta „Roma creola”), despre bogatia trecuta si vechile case coloniale. Aflata prin lume, cântând prin lume, Cesaria Evora dovedeste cu acest album ca sufletul ei a ramas in Mindelo, in insulele Capului Verde, niste insule din Atlantic, nu foarte departe de coastele Senegalului, de unde isi trage radacinile si harul. Un exemplu extraordinar de „tara mica si neinsemnata” a carei cultura cucereste intreaga lume fara sa maimutareasca tembel culturile „marilor tari”. Pe când Cesaria Evora si in România?