Romanii se inghesuie in fata cabinetelor medicale in momentul in care apar afectiuni mai mult sau mai putin grave sau cand isi continua tratamentul prescris. Uneori, insa, prefera sa se trateze singuri. Unul dintre motivele pentru care evita medicul, apeland la automedicatie, il constituie faptul, trist, ca asteapta, uneori ore in sir, sa intre la doctor. Intai la medicul de familie, apoi, cu trimitere, la specialist. In ambele cazuri e stresat de asteptarea lunga.
Uneori, biletul de trimitere la specialist creeaza un nou motiv de stres in sensul ca programarea se poate face peste o luna sau chiar mai mult, timp in care boala se poate agrava. Si nu in ultimul rand, datorita faptului ca nu au bani si ca sunt „obligati” sa-i intinda un plic in speranta ca vor fi mai bine tratati. Asa incat, bazandu-se pe traditia terapeutica in familie, pe discutii cu prietenii, pe documentare din diverse reviste, pe Internet sau pur si simplu pe sfatul farmacistului, pacientul devine propriul sau medic. Uneori, o migrena poate fi inlaturata cu un antinevralgic, o raceala cu paracetamol si ceaiuri fierbinti. In cele mai multe cazuri insa boala trebuie tratata de catre specialisti.
Peste 70% dintre romani isi administreaza medicamente fara sfatul medicului, femeile fiind mai „active” in acest sens, 82% in raport cu 63% in cazul barbatilor, potrivit unor studii realizate de Fundatia OZONE. Este relevat si faptul ca jumatate dintre romani se considera suficient de informati pentru a-si administra singuri medicamente cand sufera de afectiuni minore cum ar fi: cefaleea, durerile de gat sau virozele respiratorii. Unul din doi romani recomanda tratamente prietenilor sau rudelor si 14% dintre parinti trateaza diverse afectiuni minore ale copiilor. Cand recurg la sfatul medicului, doar 80% dintre pacienti sunt consecventi in respectarea tratamentului – a dozelor – si a duratei acestuia.
Pe de alta parte, intervine frica. De investigatii invazive, de internari, de interventii chirurgicale. Atata vreme cat boala nu pare agresiva, persista prejudecata (speranta) ca medicamentele si regimul alimentar o pot vindeca sau ameliora. La toate astea se adauga si neincrederea in medici, din experienta proprie sau a cunoscutilor. „Pelerinajul” la mai multi medici din aceeasi specialitate e un argument. In multe cazuri, fiecare dintre acestia poate pune un diagnostic usor diferit, sau in cadrul aceluiasi diagnostic prescrie alte medicamente. O lipsa derutanta de profesionalism sau interes care il nauceste pe pacient.
Intr-un fel, acest fenomen poate fi explicat prin faptul ca numarul pacientilor raportati la un medic, e urias si ca uneori, in cazurile in care pacientii nu sunt supusi unor investigatii riguroase (analize de sange, tomograf etc.) medicul, bazandu-se doar pe relatarile acestora (prin care incearca sa-si descrie simptomele) le prescrie medicamente dupa formule generale, care ar trebui sa dea rezultate…
DORIN MARAN
Comentarii