Desantul Generatiei 80

     În anul 1983, an care marcheaza începutul închiderii totale a perioadei faste care a început prin 1967 pentru cultura româna postbelica, aparea la Bucuresti, prin efortul si insistentele mentorului acestei carti, antologia DESANT ’83. Profesorul Ovid S.
     În anul 1983, an care marcheaza începutul închiderii totale a perioadei faste care a început prin 1967 pentru cultura româna postbelica, aparea la Bucuresti, prin efortul si insistentele mentorului acestei carti, antologia DESANT ’83. Profesorul Ovid S. Crohmalniceanu, conducatorul cenaclului „Ju nimea” al Facultatii de Limba si Literatura Româna, a fost cel care a strâns textele acestei antologii, a ales autorii, a dat titlul si a scris prefata acestei carti colective care avea sa nasca ceea ce s-a numit de atunci „Generatia 80″ a literaturii române. Un nume care s-a transformat, cu toate cele bune si toate cele rele, într-un renume. Ca sa anihileze impactul Generatiei 80 în literatura devenita oficiala a acelor ani 80, scriitorii deceniilor anterioare, cei care au beneficiat din plin de deschiderea culturala a anilor 60-70, au numit la repezeala si grupurile razlete, care debutasera, scrisesera si se afirmasera în aceasta perioada, Generatia 70 si Generatia 60. Nefericita inventie! Pentru ca în literatura româna nu exista decât o Generatie 80, cea care a debutat în grup compact, care a constituit o ruptura în literatura acelor ani si care au avut o estetica literara comuna. Restul au fost scriitori si decenii literare. Atunci, în toamna lui 1983, când aparea DESANT 83, Crohul, cum îi spuneau fostii studenti care îl iubeau si continuau sa vina la sedintele Cenaclului Junimea, spunea în prefata antologiei de proza tânara, cum era numita:” Oricum ar sta lucrurile este o întâmplare norocoasa ca o pleiada întreaga de prozatori sa se iveasca brusc într-un cenaclu”. Asa a fost. La cenaclul „Junimea” au citit si au aparut ulterior cu carti, Mircea Nedelciu, Constantin Stan, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Ioan Lacusta, Hanibal Stanciulescu, Gheorghe Craciun, Gheorghe Iova, Mircea Cartarescu si semnatarul acestor rânduri. Toti au fost prezenti în DESANT 83. Alaturi de câtiva scriitori care au trecut pe la cenaclu si au disparut. Crohul anticipa, în finalul prefetei, aceasta situatie: „Poate multi dintre acesti tineri nu vor face cariera literara. Dar aceasta este soarta oricarei formatiuni de soc, sa aiba pierderi grele. Indiferent de ele, deci, „Desant 83″, la atac!”. Exceptionale cuvinte din partea unui istoric literar care a trait perioadele mai faste sau mai nefaste ale culturii române si care la apogeul carierei sale miza pe niste tineri prozatori talentati, debutând o Generatie. Ca un omagiu adus amintirii profesorului Crohmalniceanu si Generatiei 80, prozatorul Gheorghe Craciun a propus editurii „Paralela 45″ reeditarea acestui volum unicat în literatura româna, de la a carei prima aparitie se împlinesc, în curând 18 ani. Astfel a aparut editia a II-a a DESANT 83, de data asta cu o prefata la editia a doua scrisa de criticul literar Ioan Bogdan Lefter, el însusi prezent în mod accidental în aceasta antologie, în care dincolo de unele aprecieri personale, aduce unele date interesante legate de viata cenaclului Junimea. Am recitit povestirile din DESANT 83, dupa 17 ani de la aparitia antologiei. Sunt, dupa opinia mea, la fel de frumoase si de proaspete si de neasteptate ca atunci când au fost scrise. Numai ca atunci erau alte vremuri si povestirile erau citite într-o alta cheie, astazi se adauga nostalgia unei tinereti pierdute. Deosebirea fata de prima editie, si asta chiar ca trebuie s-o amintesc, este ca la sfârsitul cartii exista fise bibliografice aduse la zi ale celor care în 1983 erau la începutul carierei lor. Doar povestirile adevarate nu îmbatrânesc niciodata. La fel si DESANT 83.