Dezastrul de pe Haven – filmul unei tragedii

    
     – Latitudinea: 44s22’18” Nord    
     – Longitudinea: 08s42’06”Est    
     – Zona: Golful Genovei    
     – Unde: 1,2 mile S-V de Arenzano    
     – Data: 11 aprilie 1991    
     – Ora: 12.40    
         
     In aceste conditii s-a inregistrat cea mai mare catastrofa ecologica din Mediterana si una dintre cele mai grave din lume.
    
     – Latitudinea: 44s22’18” Nord    
     – Longitudinea: 08s42’06”Est    
     – Zona: Golful Genovei    
     – Unde: 1,2 mile S-V de Arenzano    
     – Data: 11 aprilie 1991    
     – Ora: 12.40    
         
     In aceste conditii s-a inregistrat cea mai mare catastrofa ecologica din Mediterana si una dintre cele mai grave din lume. Incendiul care a izbucnit la bordul petrolierului Haven a dus la scufundarea, dupa o agonie de 72 de ore, a uriasei nave de 334 m (cu doar 11 metri mai putin decât inaltimea lui Standard Oil Building din Chicago, unde se afla sediul firmei Amoco, proprietara vasului). Toate cele 144000 de tone de petrol brut aflate in rezervoarele navei s-au revarsat in mare.    
         
     Cum a fost?    
         
     Haven a fost lansata la apa in 1973 de catre cunoscuta firma multinationala Amoco, dar 15 ani mai târziu ea a fost vânduta armatorului Loucas Ioannou. O racheta a lovit-o in timpul razboiului Iran-Irak si reparatiile au costat 5 milioane de dolari (desi se estimasera 80!).    
     11 aprilie, 12.40: Haven se afla in portul petrolier Genova Multedo. O simpla operatie de transfer de petrol brut dintr-un rezervor de la prova in unul din zona centrala. O explozie cutremura nava. Dintre cei 136 de membri ai echipajului, 5 sunt ucisi pe loc. Printre ei, capitanul Petros Grigorakakis.    
     12 aprilie, dupa amiaza: Se incearca blocarea petrolului care curge inca din rezervoare. Remorcherul Olanda fixeaza un cablu de timona de la pupa si incepe sa traga nava spre coasta. Pe parcurs insa, prova se intepeneste si se scufunda la 490 m.    
     13 aprilie, 09.35: La bordul navei inca in flacari are loc o noua explozie. Remorcherele si alte nave aflate in port incep sa arunce in jurul lui Haven apa si solventi. Petrolul ajunge la plaje.    
     14 aprilie, ora 10.05: Haven se scufunda.    
         
     Ar fi putut sa fie si mai rau    
         
     Intr-adevar, dupa cum spune Capitanul Lucio Borniotto de la Garda de Coasta din Genova, conditiile meteo au permis blocarea scurgerii de petrol. In caz contrar, petrolul ar fi putut sa fie purtat de curenti pâna pe Coasta de Azur si in Corsica. In prezent, prova a ramas tot la cei 490 m adâncime, iar restul navei se afla la inca vreo 30 m mai jos, usor inclinat pe flancul drept. Flacarile care au inghitit nefericita nava (si a caror temperatura a ajuns la 1000 de grade), nu au iertat mai nimic: tot ce a fost otel sau bronz s-a topit si a disparut – inclusiv mânerul safe-ului capitanului, iar documentele din safe au fost reduse la cenusa. Din Milford Haven, altadata o adevarata regina a marilor, lunga de 334 m, lata de 52 m si capabila sa transporte 230000 de tone de petrol, nu a mai ramas decât una din cele mai mari epave care isi traiesc eternitatea in adâncurile marilor…    
         
     Unde se afla petrolul?    
         
     La 7 ani de la tragedie, o echipa a revistei „Focus” a obtinut din partea autoritatilor italiene permisiunea de a efectua o scufundare pentru a vedea epava (care se afla inca sub sechestru). Ei au putut astfel sa vada, lânga cosul principal al navei, urme de petrol pe tavanul cabinelor si sa afle ca 30 tone sunt inca sigilate intr-o zona in jurul axei elicei. Coborând inca 2 m se poate observa „rana mortala” – gaura de peste 10 m care a ramas dupa a doua explozie. Acolo se afla o cisterna! Unde se afla insa petrolul care era continut de aceasta? Giulio Melegari, de la societatea Technisub, care la vremea respectiva fusese insarcinata cu operatiunile de recuperare, este de parere ca din cele 144 mii de tone transportate, doar putin mai mult de 20000 au mai fost „iertate” de incendiu; alte voci vorbesc insa de 120000-130000 de tone care ar fi ramas in apa. Cu toate bunele conditii meteo, peste 11 km de coasta stâncoasa si 92 mp de plaja a trebuit asanate, in timp ce Haven continua sa piarda 1 mc de petrol pe ora! Operatiunile de salvare a marii au continuat pâna in decembrie 1991. Catranul s-ar fi putut „intinde” ca o mocheta de 50 cm grosime. Pentru a completa operatiunea, s-a folosit o pompa speciala iar pentru a inlatura materiile „adunate”, echipele de specialisti au recurs la un fel de aspirator.    
         
     Sfârsitul pericolului?    
         
     Nu chiar. Universitatea din Marsilia a desfasurat in 1994 o ancheta asupra poluarii produse de Haven si este de parere ca nu se poate vorbi de conditii de mediu inconjurator care sa favorizeze un proces natural de decontaminare. Un alt sondaj, un an mai târziu, releva cantitati mult superioare de hidrocaburi continute in stridii. Rapoarte trimise autoritatilor oficiale inca din 1991 vorbesc de pete de ulei cu o suprafata totala de 300 de mile patrate, cu grosimi de la câtiva centimetri pâna la 1 m si totalizând 6500 – 8700 mc de petrol brut. Incet, incet, aceste pete au inceput sa fie acoperite cu straturi de nisip si in curând s-ar putea sa dispara. Marea va sterge urmele tragediei lui Haven, asa cum in acesti ultimi ani au facut pestii si coralii cu epava care zace in adâncuri. Ca o razbunare a marii, vietatile adâncurilor au ocupat epava, au transformat-o in vizuina sau, dupa gust si nevoi, in loc de joaca. In asemenea masura, incât un recent proiect propune transformarea sa intr-un parc natural subacvatic protejat.    
     Nimeni nu spune insa ca ar trebui sa uitam ceea ce s-a intâmplat…