Din ceruri spre pamânt

          V-am vorbit, saptamâna trecuta, despre ispravile si promisiunile „spionilor” XMM-Newton, Hubble, Herschel – sa nu uitam ca îi avem deasupra capetelor noastre si ca lucreaza bine pentru largirea averii noastre terestre, aceasta teribila comoara care se numeste cunoastere. Astazi va voi spune câteva cuvinte despre I.

          V-am vorbit, saptamâna trecuta, despre ispravile si promisiunile „spionilor” XMM-Newton, Hubble, Herschel – sa nu uitam ca îi avem deasupra capetelor noastre si ca lucreaza bine pentru largirea averii noastre terestre, aceasta teribila comoara care se numeste cunoastere. Astazi va voi spune câteva cuvinte despre I.S.S., în fapt va voi critica Statia Spatiala Internationala, pe proiectantii si astronomii ei de la NASA, pentru vina de a fi votat largirea bugetului total de la 17,4 miliarde dolari la 30 miliarde dolari si pentru cei patru ani de initiere care se profileaza în definitivarea acestui laborator permanent locuit de om. Totusi, pâna acum, 21 de expeditii s-au desfasurat bine, construind, în etape, ISS, iar trei astronauti au devenit deja cetateni ai Cosmosului si se vor învârti, vreme multa, deasupra capetelor noastre. Dar, perfect functionala ISS va fi abia din 2008, când centrifuga promisa de japonezi pentru cercetari biologice si biomedicale va fi fost transportata si pusa în functiune în aceasta singura locuinta extraplanetara a lui Homo Sapiens.
          Dar va voi delecta astazi cu ceea ce am putea numi un succes al coborârii din ceruri pe Pamânt, automobilul solar Nuna, construit de astronautul-motorist Wubbo Ockels si studentii sai de la Universitatea Tehnologica din orasul olandez Delft. Care produs fiind proiectat si construit de un zburator în afara Terrei, iata cum arata… Corpul bolidului Nuna, aflati, este ultrausor, construit fiind din fibre de carbon, ranforsate cu kevlar, material ignifug si ultrarezistent, din care sunt facute costumele spatiale. Combustibilul, fireste, razele Soarelui, captate de panouri de celule fotovoltaice, de tipul celor ce vor fi folosite la viitoarea racheta lunara Smart 1; dar si de o baterie de 48 de acumulatoare cu celule pe baza de ioni de litium, dar si de arsenura de galiu, legate în serie si capabile sa furnizeze 5 kwh energie electrica, asa cum o si fac, pe toti satelitii aflati în ceruri; producerea de energie este optimizata de 11 convertizoare, aparate folosite de ani buni, pe toti satelitii (artificiali, bineînteles!) pentru a asigura trecerea în bune conditii prin zona de umbra a Terrei. În sfârsit, sistemul de navigatie GPS (acronim de la Global Positioning System, adica Sistem de Pozitionare Globala) este asigurat de celule solare, recuperate… de la telescopul spatial Hubble, de catre astronauti grijulii si economi, într-una dintre misiunile de reparare a „spionului” nostru ceresc. Astfel tehnologizata, sustine W. Ockels, Nuna poate atinge viteza de 190 km/h (!) – dar poate circula, fireste, numai ziua si numai în conditiile în care soferul îsi umple buzunarele cu gheata, pentru a se racori în atmosfera de cuptor – 70s C – pe care i-o „asigura” cockpit-ul etans. Asadar, 230 kg de înalte tehnologii, pogorâte din ceruri la noi pe Pamânt.
          Închei cu o stire trista: a plecat dintre noi savantul Albert Ducraq, minunat scriitor de literatura de stiinta, a carui carte, „Aventura materiei”, i-a încântat si pe cititorii nostri de acum 20-30 de ani. Ducraq împlinise 80 de ani si, când a fot luat în ceruri, a lasat pe masa de lucru o carte neterminata, al carui titlu ar fi trebuit sa fie: „Istoria fizicii secolului XXI”. O va fi scriind-o în vreun univers paralel , cine stie…