Drupa 2000

           Tipografii lumii se întâlnesc, din patru în patru ani, la un fel de „olimpiada” a lor – doar ca „târgul tipo” se afla mereu în acelasi loc, în orasul german Düsseldorf, la doar câteva zeci de kilometri de Mainz, orasul în care inventatorul Gutemberg a tiparit prima sa carte, în al XV-lea secol al acestei ere. O Biblie, fireste.

           Tipografii lumii se întâlnesc, din patru în patru ani, la un fel de „olimpiada” a lor – doar ca „târgul tipo” se afla mereu în acelasi loc, în orasul german Düsseldorf, la doar câteva zeci de kilometri de Mainz, orasul în care inventatorul Gutemberg a tiparit prima sa carte, în al XV-lea secol al acestei ere. O Biblie, fireste. Biblia lui Gutemberg a si fost leit motivul „olimpiadei” tipografice Drupa 2000, desfasurata în 18 pavilioane ale Târgului-expozitie din Düsseldorf: în 17 pavilioane functionau, pentru sutele de mii de vizitatori (!), echipamente clasice. Totul informatizat, fireste, dar functionând pe principiile ultracunoscute: tamburi, impresionare prin cerneluri, pe hârtie, file taiate – cu rezultatul ca la capatul liniei tehnice, ieseau, în forma finita, carti, reviste, ziare. Totul ultraperfectionat – o masinarie gigantica, de pilda, automatizata integral, era capabila sa tipareasca 100000 de carti pe zi – o adevarata uzina.
           Pavilionul XVIII a fost însa, la Drupa 2000, locul de revelatie pentru produsul carte, cel atât de iubit de intelectualii lumii. A fost pavilionul firmei Rank Xerox, care ne-a aratat ispravile de care este capabila tehnologia DocuTeh, cea despre care – uimitoare coincidenta! – am si scris, într-o „anatomie a secundei” de prin 1998. DocuTeh înseamna cu totul altceva decât tehnologiile tipografice obisnuite, si anume, procedee prin fotografiere, fotoimpresionare. Încerc sa o descriu nu asa cum functioneaza, ci asa cum am înteles ca poate functiona. Imaginati-va ca un editor – modern, neaparat! – achizitioneaza drepturile de autor la una, zece, o suta, o mie, chiar 100000 de carti. El devine astfel editor unic si va face, cu cartile dobândite, urmatoarele operatiuni: 1. Le traduce în limbile de circulatie universala (dar este gata, oricând, sa traduca, sa zicem, „Razboi si pace”, a lui Lev Tolstoi, si în limba norvegiana, daca i se cere); 2. tehnoredacteaza cartile – pe computer, fireste – în mai multe variante (pentru persoane vârstnice, de pilda, va alege un corp mare de litera, pentru a nu-si chinui cititorul); 3. propune mai multe variante de coperta si, la fel, de ilustratii interioare; 4. anunta pe Internet eventualii editori detailisti de isprava; 5. asteapta. Ce se va întâmpla? Urmeaza conceptul: întâi vinzi, apoi tiparesti! Un editor din Franta, de pilda, îsi va face socoteala, în urma unui marketing (în librarii clasice, prin Internet, prin biblioteci publice), ca are nevoie de „Razboi si pace”, în limba lui, dar numai în tiraj de, sa zicem, 300 de exemplare. Achizitioneaza, în consecinta, cartea, tradusa în limba franceza, de la editorul proprietar al drepturilor de autor, plateste doar pentru 300 de exemplare, alege, de exemplu, variantele a patra si a opta de tehnoredactare si variantele b, c si d la coperti, primeste, prin intermediul Internet-ului, „produsul” – sub forma de biti, platit prin bani electronici, adica prin card – si introduce discheta cu „Razboi si pace” în computerul care comanda masinaria DocuTeh pe care o are. Prin procedeu tipic pentru Rank Xerox, cartea va fi DocuTehnicizata, în cele 300 de exemplare, cu variantele cerute de cititor. Vrei o singura carte? DocuTeh îti tipareste doar una. Când vrei, la orice ora din zi sau din noapte, în orice tiraj mic. Subliniez: în tiraj mic, pentru ca pretul unui exemplar tiparit prin DocuTeh-izare este înca mare, asa ca pentru tiraje de genul celui pe care l-a atins recenta carte cu ispravile micului vrajitor Harry Potter (zeci de milioane de exemplare!) se face apel la masinaria clasica tipografia-uzina mai rentabila, deocamdata, decât procedeul Rank Xerox. Si mai faceau DocuTeh-istii ceva, o actiune de vis: scanau – deci copiau fara sa atinga – însasi Biblia de la Mainz: un fascicul laser se plimba pe pagini, le „transvaza” pe un monitor, le corecta (!), iar platitorul putea cumpara, de la editorul aflat la fata locului, o copie direct de pe însusi exemplarul lucrat de primul tipograf al lumii! Consecinta: orice carte sau orice document tiparit, achizitionate de editorul de pe Internet, devine bun palpabil, pe care orice cetatean planetar iubitor de literatura si istorie si-l poate achizitiona!
           Multumindu-le celor de la Rank Xerox pentru calatoria în viitor pe care astfel am facut-o – si pe care, în zile mai bune, o veti vedea si în emisiunea „Lumea de mâine”, pe TVR2 – va mai transmit o informatie, „pescuita” la Drupa 2000 si învioratoare, în peisajul cu televiziuni-spalatoare-de-creiere de astazi: în ciuda tuturor previziunilor negre productia mondiala de carte creste cu 5 la suta pe an!