Editurile se plâng (si nu numai la noi) ca o duc tot mai greu, dar cartile apar.

          Economistul Mihai Eminescu
          
          Editura Cartea Universitara a lansat recent cartea Economistul Mihai Eminescu, scrisa de Radu Crisan. Nimeni nu si-l poate închipui pe poetul national stând la un birou de lemn mâncat de cari, cu mânecute negre, încercând sa ordoneze, cu ajutorul unui creion chimic, coloanele pline de cifre.

          Economistul Mihai Eminescu
          
          Editura Cartea Universitara a lansat recent cartea Economistul Mihai Eminescu, scrisa de Radu Crisan. Nimeni nu si-l poate închipui pe poetul national stând la un birou de lemn mâncat de cari, cu mânecute negre, încercând sa ordoneze, cu ajutorul unui creion chimic, coloanele pline de cifre. Radu Crisan se înhama la o grea munca de documentare, pentru a ne dezvalui aceasta latura mai putin cunoscuta a autorului „Luceafarului”. Atentia atât de ascutita a lui Eminescu se opreste nu doar asupra cifrelor, ci, uneori, chiar si asupra economiei nationale din vremea sa. „Prevestitorii decadentei bat în zadar la poarta luarii noastre aminte. În zadar medicul recrutor constata degenerarea rasei române, perceptorul saracia ei, învatatorul ignoranta, economistul ineptia ei produsa în mod artificial – noi urmam, ca bizantinii decazuti, a taia întelesul cuvintelor în doua si, cum pentru acestia vorba filioque era pretextul de razboi civil si de împarecheri, tot astfel la noi vorba liberalism constituie pretextul sub care o ceata de negustori de principii monopolizeaza si nimicesc puterile întregei tari”, scrie el într-un articol din 2 iulie 1882. Similitudinea cu zilele noastre nu poate fi explicata decât ori prin faptul ca Eminescu este un gânditor universal, ori prin faptul ca, de mai bine de un secol, am ramas întepeniti în metehne vii si împaiate.
          
          Evanghelistul Ioan
          
          O întâlnire cu unul dintre cei patru evanghelisti ar fi ceva si mai si, decât datul nas în nas cu un „omulet verde” venit din Univers, care nici macar n-are habar ce e aia un uni-vers. În schimb, câte nu ne-ar putea spune evanghelistul Ioan! El este singurul, dintre cei patru, care ne povesteste cu lux de amanunte ultimele luni din viata lui Iisus. El vrea sa ne demonstreze ca a fost ultimul martor care l-a vazut pe Iisus. El pune în gura lui Iisus discursuri si doctrine dragi mai curând autorului, decât Mântuitorului. Uneori, amintirile lui Ioan sunt puse în umbra de discursuri înflacarate, facându-si aparitia un limbaj mistic complet nou, de care nici una dintre celelalte trei Evanghelii n-are idee: „lume”, „adevar”, „viata”, „lumina”, „întuneric”. „Daca Iisus ar fi vorbit cu adevarat în stilul evanghelistului Ioan, spune Ernest Renan în Viata lui Iisus, cum se explica faptul ca ascultatorii sai au stiut atât de bine sa pastreze acest secret”? Asta este întrebarea „incomoda” pe care i-as pune-o evanghelistului Ioan, daca el ar aparea într-un talk-show teve, la o ora de vârf („Marea Evanghelie a lui Ioan” de Jakob Lorber, la Editura Shambala).