Am vazut în episodul anterior ce efect catastrofal a putut avea aparitia unor boli contagioase aduse de conchistadorii lui Hernan Cortes asupra populatiei Mexicului, asupra acelui spatiu pe care primii vizitatori spanioli, printre ei Ponce de León (1513) si Hernández de Cordoba (1517), l-au comparat, pe buna dreptate, cu Paradisul terestru.
Se pare ca exista putine episoade din istoria mondiala care sa fascineze si azi, dupa aproape cinci secole, precum cucerirea Mexicului, distrugerea culturii imperiului mexicanilor, cunoscuti înca de pe atunci si sub numele de azteci.
Adevarul este ca desi timpul a înecat în uitare luptele si tulburarea acelei epoci, asa cum timpul va îngropa pana la sfarsitul acestui mileniu si framantarile pe care acest început de secol XXI le cunoaste, si ca acea epoca nu mai intereseaza lumea noastra de azi, cum nici lumea noastra moderna nu va interesa pe oamenii sfarsitului de mileniu al III-lea, ramane un lucru cert faptul ca seria extraordinara de evenimente prin care imperiul aztecilor a cazut în mainile lui Hernán Cortés continua sa fascineze nu doar pe eruditi si cercetatori, ci si pe consumatorul obisnuit de istorie.
Pentru ca fatidicii ani 1519-1521 sunt bogati de tot felul de elemente care le confera o putere exceptionala asupra spiritelor dornice de cultura: aventura si pericol, viclesug si cruzime, aur si zei, Dumnezeu si sange. Un joc teribil al gloriei si labirinturile intrigilor, emotia si teroarea, victoria si disperarea, toate sunt calitatile acestei „conquista” spaniole, vazute de unii drept un act „civilizator”, de altii o adevarata „legenda neagra” desfasurata undeva departe de continentul european, peste oceanul Atlantic, dar la umbra poftei de bogatie si a dorintei de raspandire a catolicismului cu sabia. Oricand o sabie înfipta în pieptul unui necredincios seamana cu o cruce!
Si destinul aztecilor a fost scris cu multe lovituri de sabie, chiar daca spaniolii au avut si un aliat fara de care, cum spune celebrul scriitor Thomas Mann, Hernán Cortés ar fi fost pierdut partida: epidemia de variola si pojar care a omorat populatia imperiului aztec în proportie de 80 la suta. Doar în cei trei ani fatidici pentru Mexic, între 1519, momentul în care Hernán Cortés ajunge în palatul regal al lui Moctezuma II, si 1521, momentul în care distrugerea imperiului este definitivata, epidemia de variola a omorat peste o treime din populatia capitalei. În acelasi timp, rolul acestor boli, aduse cu corabiile spaniole de pe batranul continent într-un fel de cutii ale Pandorei, nu poate fi înteles fara a lua în calcul tratamentele crude la care a fost supusa populatia nativa de catre noii stapani ai Paradisului terestru.
Si aici trebuie amintite migrarea fortata a populatiei, sclavagismul abuziv, munca injositoare, conditiile de viata subumane, ca sa nu mai vorbim de macularea acelui spatiu natural pe care romanticii vizitatori spanioli de început îl numisera un adevarat Paradis terestru, si pe care conchistadorii l-au distrus fara scrupule. De unde stim asta? În mare parte din cuvintele unor martori ai acelor vremuri, si unul dintre acestia a fost Francisco Ceynos.
Daca în anul 1521, anul victoriei supra Mexicului, la noi Neacsu din Campulung scria cateva cuvinte în limba romana „za lucrul turcilor”, Ceynos scria la 1 martie 1565 astfel: „Yes cierto que del dia que D. Hernando Cortés, marques del Valle, entró en esta tierra, en los siete anos, poco mas o menos, que la conquisto e goberno, padecieron los naturales grandes muertes, y se les hicieron grandes malos tratamientos, robos y fuerzas, aprovechandose de sus personas y haciendas, sin orden, peso ni medida; …disminuyose la gente en gran cantidad, asi por los excesivos tributos, y malos tratamientos, como por enfermedades y viruelas…”.
Cuvinte care spun, fara echivoc, ca din momentul în care Cortes a pus piciorul în Mexic, si în cei sapte ani în care Ceynos a cucerit si guvernat dupa el, au murit o multime de oameni si „populatia s-a micsorat din cauza proastelor tratamente, hotiilor si crimelor, confiscarii proprietatilor si averilor fara ordin, a tributurilor excesive, a bolilor si a variolei”. Ani grei pentru un imperiu pe cale de disparitie!
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii