MARCEL CHIRNOAGA, grafician si sculptor

          «Imi place sa ma exprim cât mai clar.»
          
          – Lucrarile dv.

          «Imi place sa ma exprim cât mai clar.»
          
          – Lucrarile dv. de grafica izbesc, dincolo de maiestria artistica, prin vitalitate, prin forta de soc a montajului uman-animal, a fantasticului…
          
          – As zice ca activitatea mea artistica e o activitate gândita ca un sistem de comunicare a ideilor, gândurilor, emotiilor care se adreseaza contemporaneitatii. Având în vedere faptul ca am absolvit facultatea de matematica, îmi place sa ma exprim cât mai clar.
          
          – O activitate care recomanda un artist energic, impetuos…
          
          – Artistul trebuie sa aiba sentimente care sa dea în clocot. V-am raspuns la aceasta „întrebare” citându-l pe criticul de arta Eugen Schileru.
          
          – Am observat în multe, multe case în care am intrat, grafica de Chirnoaga.
          
          – Cred ca sunt cel mai raspândit artist plastic din tara asta – nu si cel mai bun – având în vedere ca am facut peste 3000 de lucrari de când ma ocup de gravura. In medie am imprimat cam 10 din fiecare. O mica parte din ele au fost cumparate de muze si colectii de stat, altele au fost cumparate de persoane particulare si restul le-am daruit prietenilor. Lucrarile mele se gasesc raspândite în toata tara si în multe tari din lume. Sunt prezent în Public Library din New-York. Biblioteca Nationala din Paris, în muzee din Padova, Venetia, Sankt Petesburg, în cabinetul de stampe al Ermitajului, al Muzeului Puskin…
          
          – Va despartiti usor de o lucrare?
          
          – Majoritatea sunt gravuri si pot sa trag mai multe exemplare asa încât ma despart usor de ele. Mai greu e cu lucrarile de sculptura de care ma despart mai greu.
          
          – Multe dintre ele sunt de mari dimensiuni. Va mai ajuta cineva? Exista multe nume sonore de artisti plastici care si-au usurat munca lucrând cu „negri”… chiar si Dali.
          
          – Mai putin Dali. Rubens, daca vreti, Rembrandt, s-au folosit într-adevar de asistenti. În ceea ce ma priveste fiecare lovitura de dalta e realizata cu mâinile mele proprii. Chiar si colosul din fier, reprezentând un cal, de 5 m conceput pentru un decor la Teatrul din Constanta a fost realizat exclusiv de mine. O buna bucata de vreme am surzit din cauza loviturilor de ciocan.
          
          – Pe unde poposesc „colosii” din lemn de stejar si nuc?
          
          – O parte le-am donat Muzeului din Tulcea si Galati. Restul „respira” prin gradinile colectionarilor sau se „sufoca” prin depozite.
          – În urma cu multi ani am intrat în posesia unui astfel de colos. Un Ianus, din stejar, de trei metri. În anii de tranzitie câtiva „amatori” de arta au venit cu un ARO si mi le-au furat din gradina. Credeti ca am sanse ca politia sa-l gaseasca?
          
          – Politia are treburi mult mai importante decât sa dea de urma unor lemne facute de mine…