MIRCEA BODOLAN„Nu visez castele, masini de lux…”

    
     – De ce ai renuntat la teatru?    
     – Nu am renuntat la teatru. Dupa ce am terminat facultatea, este foarte adevarat ca, din cauza legislatiei de atunci, am refuzat repartitia la Satu Mare, ocupându-ma aproape zece ani numai de muzica folk, cu nostalgia ca nu-mi profesez meseria de actor.
    
     – De ce ai renuntat la teatru?    
     – Nu am renuntat la teatru. Dupa ce am terminat facultatea, este foarte adevarat ca, din cauza legislatiei de atunci, am refuzat repartitia la Satu Mare, ocupându-ma aproape zece ani numai de muzica folk, cu nostalgia ca nu-mi profesez meseria de actor. Dupa lungi încercari am primit o oferta la teatrul din Braila unde aproape ca am uitat de muzica. În urma cu patru ani am revenit totusi în viata folkului la Festivalul „Om bun”. Spre bucuria mea, fanii de atunci nu m-au uitat.    
     – Asadar, folk si teatru.    
     – Asa este. Acum joc în spectacole ale Catalinei Buzoianu si ale lui Alexa Visarion, la Braila.    
     – Stiu ca ai o fisa de casting la „Castel film”.    
     – Exact. Fac si film si relativ mult.    
     – Nu te-ai gândit niciodata sa scrii o carte despre perioada 70-80 a Cenaclului Flacara? Despre viata de culise a frumosilor nebuni care tineau, cu o chitara în mâna, respiratia unui stadion de tineri?    
     – Nu, nu m-am gândit. Cred ca nu am totusi suficiente date care sa faca subiectul unei carti. Dar, iata, e o idee…    
     – Conduci o revista…    
     – O revista care e o consecinta a Folk Club Casa Eliad, singura care ia în serios muzica folk.    
     – Stiu ca lucrezi de dimineata pâna seara. Ca esti plin de idei, proiecte. Ca alergi ca sa faci bani. Reusesti?    
     – Scopul meu nu e neaparat sa fac bani. Nu visez castele, masini de lux, ci doar o casa confortabila, un spatiu suficient de mare ca sa nu ma simt claustrat, un balcon în care sa stau de vorba cu prietenii, o masina care sa ma duca în siguranta… Idei am, dar nu le pot duce pe toate la capat. Mi-as fi dorit sa am o trupa de teatru, un studio…    
     – Care ar trebui sa fie acum imaginea publica a lui Mircea Bodolan?    
     – Nu pot sa-mi dau seama. Eu cred ca trec în ochii publicului ca un tip modest care se zbate si el sa faca ceva. Unul dintre artistii români în viata, daca vrei.    
     – Muzica mai asculti?    
     – Spre rusinea mea, nu am timp. Rar, ascult folk, trupe (Genesis, Pink Floyd). Ma atrag foarte mult autorii singuratici proveniti din trupe. Ca, de pilda, Peter Gabriel.