V-am prezentat in numarul precedent al „Magazinului” o serie dintre cele mai bizare si poate socante muzee din lume, mentionand ca ele sunt de fapt cu mult mai numeroase si cel putin la fel de interesante. De data aceasta, situandu-ne in acelasi domeniu, cu siguranta ca pe unii cititori chiar ii vom soca, prezentand cateva muzee ori colectii referitoare la o arie a vietii noastre de fiecare zi pe care, din motive mai mult sau mai putin justificate si normale, o trimitem frecvent la index, cu „stampila” secret ori interzis. Sa remarcam totusi ca, desi nu ne-am grabi sa numim asemenea institutii locasuri de cultura, suntem obligati de insasi natura si evolutia fiintei umane sa le includem in istoria noastra reala.
Lasand deoparte ideea de falsa pudoare, francezii (cine altii?!) s-au gandit sa prezinte publicului o fata a iubirii carnale pe care multi nu o cunosc cu-adevarat. Muzeul erotismului, din Paris, a fost fondat in 1997 si este dedicat operelor de arta cu tematica erotica, incluzand de la opere antice de arta religioasa din India, Japonia si Africa, pana la arta contemporana de gen. Muzeul are 5 etaje, iar unul dintre ele este dedicat bordelurilor de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.
Mult mai socant, in special pentru pudibonzi, este Muzeul falusului, din Islanda, care expune o multime de penisuri si parti legate de acest organ, de la nenumarate mamifere terestre si acvatice (balene, ursi polari, foci, morse si altele), de forme si marimi cum nici indivizii cu cea mai perversa imaginatie nu-si pot inchipui. Mai mult, muzeul respectiv a primit o declaratie certificata legal, conform careia va avea intr-un viitor apropiat si un „organ” uman. Situata in Husavik, un orasel islandez pescaresc, „institutia” unde putini parinti si-ar duce copiii, are un patrimoniu impresionant de circa 275 de falusuri animalice. Cel mai mare exponat (170 cm) provine de la o balena – mascul, se-ntelege! – dar vizitatorii sunt foarte atrasi si de cel provenind de la o morsa canadiana sau de fuduliile unui taur.
Destinat nu numai interesului doamnelor, Muzeul menstruatiei, aflat intr-o suburbie a Washingtonului, este dedicat ritualurilor legate de „ciclul lunar”. Vizitatorii pot vedea primele tampoane si ceea ce foloseau femeile inainte de aparitia acestora, inclusiv o pereche de „chiloti menstruali”. O parte a muzeului este dedicata istoriei promovarii igienei in timpul menstruatiei, existand peste 1.000 de reclame din diferite tari, precum si carti si alte materiale printate sau vizuale. Iata deci si o latura educativa, realmente foarte utila pentru oamenii din orice epoca
In Muzeul toaletei, din India, vizitatorii pot observa detalii ale evolutiei acestui spatiu foarte intim si, fatalmente, omniprezent; in plus, probabil pentru a mai elimina din eventuala crispare, ei pot auzi cele mai noi glume care se fac pe seama toaletei, din intreaga lume. Ca sa vedeti ca nu vorbim despre o grozavie neinteresanta, aflati ca un muzeu similar se afla si in orasul american Worcester, prezentand turistilor numeroase exemple de toalete, unele dintre ele de la inceputul secolului XIX. Muzeul are in patrimoniu vase de toaleta din portelan, din lemn si se poate gasi aici chiar si hartie igienica din 1800! Deloc surprinzator, muzeul fascineaza si distreaza vizitatorii inca din 1979.
In fine, am mai putea face referire la un muzeu al chilotilor, existent in orasul polonez Opatowek, care expune respectivele piese de lenjerie intima femeiesti, dar si indispensabili barbatesti; la un muzeu al vibratoarelor antice (desi, inevitabil, include si piese moderne), Infiintat in California si ale carui piese „de rezistenta” erau folosite – sa nu va mirati! – de medici care, ziceau ei, tratau astfel isteria; sau la un muzeu al canalizarii, ce poate fi vizitat la Paris. Ne oprim totusi aici, fara a intra in (alte) amanunte…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii