Numele trandafirului

          Numele trandafirului Un eveniment cultural iesit din obisnuit s-a consumat saptamâna trecuta la Teatrul National Bucuresti. Dupa o întrerupere de un an, spectacolul Numele trandafirului a fost reluat pe prima scena a tarii, în regia lui Grigore Gonta si cu Radu Beligan în rolul parintelui Guglielmo.

          Numele trandafirului Un eveniment cultural iesit din obisnuit s-a consumat saptamâna trecuta la Teatrul National Bucuresti. Dupa o întrerupere de un an, spectacolul Numele trandafirului a fost reluat pe prima scena a tarii, în regia lui Grigore Gonta si cu Radu Beligan în rolul parintelui Guglielmo. Scenariul a fost realizat având la baza romanul omonim al scriitorului Umberto Eco. Interesant de amintit este faptul ca Umberto Eco, facând o vizita la Bucuresti, cu câtiva ani în urma, a dat dreptul de dramatizare a cartii sale lui Fanus Neagu si lui Mircea Micu, Teatrul National fiind singura institutie teatrala din Europa de Est fata de care scriitorul italian a facut acest gest.
          
          Elenescu – 90
           Este bine, este sanatos chiar ca acum, când toate ziarele anunta cu titluri mari si mici sosirea în tara noastra a unei celebre actrite si cântarete de aiurea, pe nume Natalia Oreiro, cred ca am scris corect numele, sa amintim si numele unui mare artist român, care traieste lânga noi, la 90 de ani, anonim si aproape uitat, maestrul Emanuel Elenescu. Câte mii de ore de înregistrare, mii de repetitii, câte serii de concerte nu i-au încântat pe cei care l-au cunoscut si care i-au iubit maniera dirijorala. Pentru a-si sarbatori aceasta incredibila longevitate artistica, maestrul Emanuel Elenescu a dirijat la pupitrul Orchestrei Nationale Radio, alaturi de alti muzicieni, Uvertura Leonora 3 de Beethoven, Concertul în do major de Mozart si Simfonia a III-a de Camille Saint-Saens. De-a lungul vietii, maestrul Elenescu s-a amuzat urmarind spectacolul muzicii si al lumii. Biografia lui e sinuoasa, dar norocoasa. A studiat fagotul la Conservatorul din Iasi, dar a debutat dirijând Orchestra Radio la Ateneul Român, era anul 1938. Dupa acest debut norocos, Emanuel Elenescu a avut de asteptat ani întregi pentru a se urca pe o scena si a dirija. În tot acest rastimp, a dat lectii de fagot, a cântat la fagot si a dirijat nu o orchestra, ci corul Radio si de-abia în 1952 a devenit dirijorul formatiilor simfonice ale Radiodifuziunii. Avea atunci vârsta la care alti artisti se considera ajunsi. Dar Emanuel Elenescu a mai avut la dispozitie o jumatate de veac pentru a-si desavârsi cariera de mare muzician. S-a aratat preocupat si a devenit un specialist în muzica clasica si romantica, scrie George Constantinescu, de la Beethoven la Berlioz, dar si în muzica româneasca, de la Enescu la muzica din genul concertant.
          
          Oedip, 65 de ani de la premiera mondiala
           Putini dintre noi, si eu nu ma numar printre acestia, îsi mai amintesc ca în anul 1936, mai exact pe data de 13 martie, la Paris, pe scena Operei mari, a avut loc premiera absoluta a tragediei Oedip de George Enescu. Un eveniment memorabil care a schimbat radical destinul artistic al lui Enescu si chiar destinul muzicii românesti. Nefericirea a facut ca Enescu sa moara în 1955 fara sa fi apucat sa se bucure de impunerea operei sale lirice în constiinta si patrimoniul cultural contemporan. Lucru care s-a realizat ulterior, prin numeroasele turnee internationale ale Operei Române, dar si prin montarile realizate în capitalele statelor Europei occidentale. Putini stiu, de asemenea, ca pentru a surprinde atmosfera specifica tragediei grecesti, George Enescu a facut o calatorie în Grecia. Dupa 65 de ani de la acest eveniment unic, azi, la început de mileniu, se poate spune ca acea seara de 13 martie a fost „o seara decisiva în istoria muzicii”.