1. O noua descoperire paleontologica
„Chimistii” de acum opt mii de ani
PAUL IOAN
O recenta descoperire – care ne face sa reevaluam abilitatile „stiintifice” ale omului din era neolitica – este aceea legata de folosirea drept adeziv (pentru unelte casnice si arme, dar nu numai) a unui amestec organic pe baza de colagen.
1. O noua descoperire paleontologica
„Chimistii” de acum opt mii de ani
PAUL IOAN
O recenta descoperire – care ne face sa reevaluam abilitatile „stiintifice” ale omului din era neolitica – este aceea legata de folosirea drept adeziv (pentru unelte casnice si arme, dar nu numai) a unui amestec organic pe baza de colagen. Pe santierul arheologic din preajma Marii Moarte, in grotele din zona Nahal Hemar s-au gasit cranii formate din fragmente lipite intre ele cu un compus de culoare neagra. Prima reactie a paleontologilor a fost aceea de a identifica adezivul respectiv cu bitumul. Acesta era, inca de acum 7000-8000 de ani i.Ch., o foarte raspândita materie prima pentru fixarea pietrelor pe mânere de lemn, pentru etanseizarea vaselor casnice etc.
SURPIZA. O analiza amanuntita a compusului innegrit de vreme a rasturnat insa ipoteza ce parea o certitudine. Compozitia si concentratiile de proteine si aminoacizi au dat uluitorul verdict: omul erei neolitice stia sa prepare un amestec proteic complex din gelatina obtinuta in urma fierberii oaselor de animale si rasini vegetale. Cu alte cuvinte, stramosii de acum 9-10 milenii fabricau colagen lichid si il depuneau intre obiectele ce trebuiau sa adere intre ele. La racire, colagenul se intarea si „piesele” respective ramâneau unite in ansamblul lor.
„SIMPLA” INOVATIE TEHNICA sau RITUAL? Acest procedeu – care, am putea spune, precede asa-numita chimie organica pragmatica – este cu atât mai important, cu cât devanseaza ceea ce se stia pâna-n prezent cu aproape 7.400 de ani. Folosirea colagenului animal-vegetal era o practica obisnuita a mestesugarilor fenicieni, greci si romani (si nu numai). La fel de interesanta este si dilema in care se afla paleontologii dupa aceasta descoperire: folosirea unui adeziv „modern” era o practica ce tinea de perfectionarea uneltelor, ustensilelor si armelor curente, sau era dedicata doar unor ritualuri? In cazul unui procedeu dedicat exclusiv ritualurilor, se pune si problema contextului cultural al omului din neolitic, din acea zona a lumii. Dar cum dezvoltarea tehnicilor de lucru nu a fost uniforma, cercetatorii isi pun si urmatoarea intrebare: a fost vorba de un imprumut tehnic (ritualic) din alte regiuni ale Orientului Mijlociu (sau chiar din Europa)? Cum de locuitorii unei zone unde abundau zacamintele bituminoase de suprafata au recurs la un procedeu mult mai complicat de imbinare a unor piese si reconstituirea unor cranii? Sa fi fost un transfer inter-civilizatii?
2. Socul titanilor
DORIN MARAN
Un parc natural din Africa de Sud a fost teatrul unor evenimente sângeroase, învaluite de mister, care au avut loc cu câtiva ani în urma. Victimele acestor carnagii: rinocerii.
Se întâmpla frecvent ca animalele sa se confrunte violent pentru a-si asigura controlul habitatului asa încât prezenta unor cadavre pe câmpul de lupta nu constituie un lucru iesit din comun. Rezervatia naturala Pilanesberg, o enclava din nord-vestul Africii de Sud, constituie însa o exceptie. În urma cu câtiva ani aici au fost descoperite cadavrele unor rinoceri care purtau urmele unor rani provocate de coltii elefantilor, la nivelul umerilor si gâtului. Din acel moment parcul a fost monitorizt pentru a se descoperi resorturile unor asemenea acte de violenta într-un spatiu în care nu s-au semnalat evenimente deosebite. Observatorii au sesizat în mai multe rânduri comportamentul agresiv al unor elefanti masculi. Unul dintre potentialii killeri responsabili de masacrul celor 12 rinoceri (ce a avut loc în 1996) care a atacat în mai multe rânduri jeep-urile turistilor a fost sacrificat. Crimele în serie au fost reluate însa de alti congeneri care au ucis pâna în 1997 peste 40 de rinoceri. Pentru a curma aceste masacre, expertii Universitatii din Natal (Durban, Africa de Sud) s-au gândit sa manipuleze chimic secretia hormonala de testosteron a elefantilor, operatie greu de efectuat însa în cazul unor indivizi aflati în stare de libertate. S-a recurs în cele din urma la o solutie originala, introducându-se în rezervatie alti elefanti. O decizie bazata pe urmatoarea explicatie. Exemplarele din rezervatia Pilanesberg au fost introduse aici la sfârsitul anilor ’70 ca urmare a scaderii drastice a efectivelor de elefanti autohtoni , împreuna cu nu mai putin de 7000 de specii de animale. Elefantii erau în totalitate tineri orfelini. Lipsiti de compania parintilor sau a congenerilor în vârsta, acestia au trait anarhic, dezorientati, lipsiti de cunostinte de adaptare la mediu. S-a observat, de pilda, ca în perioadele de seceta acestia intrau în panica, nestiind cum si de unde îsi pot procura necesarul de apa. Se stie ca una din trasaturile remarcabile ale elefantilor care îi apropie de specia umana o constituie capacitatea lor de a învata de la cei vârstnici, cu experienta, cum sa se comporte si cum sa se adapteze mediului. Pe acest lucru s-au bazat cercetatorii universitatii din Natal în momentul în care au hotarât sa introduca în rezervatie exemplare mature, cu o îndelungata experienta în relatiile inter-indivizi si cu mediul înconjurator. Rezultatul a fost cel asteptat. Generatia de tineri feroce a fost stapânita de mentorii lor mai în vârsta, în parcul Pilanesberg restabilindu-se pacea. Pâna în prezent nici un cadavru de rinocer nu a mai fost semnalat. Acest gen de crime în serie a aparut însa si în alte regiuni din Africa de Sud. În parcul Hluhluwe Umfolozi, 38 de rinoceri au cazut victime furiei elefantilor. Un fenomen alarmant având în vedere faptul ca rinocerii sunt pe cale de disparitie. Solutia va fi aceeasi: introducerea în rezervatie a unor masculi în vârsta capabili sa instaureze un cadru ierarhic în care agresivitatea sa fie tinuta sub control.
duminică, 11 octombrie 2026
duminică, 11 octombrie 2026
Comentarii