O jucarie numita pamânt (II)

          Vorbeam, saptamâna trecuta, despre „subiectul CO2”, periculosul gaz carbonic care duce atmosfera planetei catre un galopant efect de sera. Sa aratam tehnologiile pe care le proiecteaza lumea stiintei, pentru a „delesta” atmosfera de aceasta otrava.

          Vorbeam, saptamâna trecuta, despre „subiectul CO2”, periculosul gaz carbonic care duce atmosfera planetei catre un galopant efect de sera. Sa aratam tehnologiile pe care le proiecteaza lumea stiintei, pentru a „delesta” atmosfera de aceasta otrava. Intre ele: inmagazinarea CO2 in puturi de petrol si cavitati subterane, depunerea lui, sub presiune, sub forma unor „perne” de CO2 lichid, pe fundurile marilor si oceanelor si, fireste, „inverzirea” mai rapida a planetei prin plantarea de arbori si plante prelucrate, mai absorbante de gaz carbonic decât speciile construite de natura si Dumnezeu. Dar oamenii de stiinta au si alte idei – stiati ca 90% din savantii tuturor timpurilor sunt, acum, in viata si ca ei, fireste, sunt plini de idei? – si din acest „cos” al abundentei lui Homo sapiens revarsa peste noi intelepciune. O uluitoare propunere a fost facuta de oceanologii Universitatii din Sidney, care au propus nici mai mult nici mai putin decât… pudrarea cu pilitura de fier si amoniac a coastelor chiliene! De ce fier? De ce amoniac? Pentru ca fac bine la pesti, care chiar si in cazul incalzirii apelor curentului El Nino, vor supravietui si prolifera, iar amoniacul si fierul absorb si CO2, cu precadere. Greensea Venture, prin Michael Markels, a facut deja experimente pe scara larga, pe suprafete de peste 10.000 km2: „mana” cazuta din ceruri pe ape – pilitura fina de fier – face sa creasca algele, spune oceanologul, iar algele, se stie, „inghit” cu lacomie gazul carbonic (tinta sa urmatoare, Insulele Galapagos, a stârnit frisoane printre ecologi: dar daca tehnologia are, peste ani, decenii, secole efecte nocive asupra vietii din legendarele insule Darwiniene?). Totusi, Markels insista, demonstrând ca fertilizarea regulata a 150.000 km2 de ocean cu 250.000 tone „fulgi” de fier ar duce la resorbtia integrala a excesului de CO2 din atmosfera planetei – ceea ce, spune oceanologul, poate permite reluarea carbunelui ca principal combustibil in centralele termice! Iar o colaborare cu marile companii exploatatoare ale carbunelui, adaug eu, ar insemna exact dezvoltarea durabila, cu fata spre viitor.
          Altii sunt insa de parere ca nu oceanul trebuie pudrat, ci atmosfera insasi. Caci a presara particule fine de substante solide sau aerosoli in paturile superioare ale atmosferei poate duce la micsorarea radiatiei solare care ajunge pe Terra – exact ca in cazul eruptiilor vulcanice puternice sau al exploziilor unor meteoriti, când norii de cenusa intuneca lumina Soarelui – deci, implicit, la reducerea efectului de sera. Stiu sa faca asta chinezii (exista la ei adevarati „artisti ai ploii” care, lansând mici rachete spre cerul senin, aduc ploaia sau, invers, risipesc norii!), si americanii (experiente repetate, in timpul razboiului din Vietnam, când „insamântarea” cu iodura de argint prelungea perioada musonica; dar si prin companii moderne ca de pilda Atmospherics Inc sau Weather Modification Inc. sau The North American Weather Consultants sau Centrul de Cercetare a Ionosferei din Alaska, unde se incearca bombardarea cu raze laser de mare intensitate a curentilor atmosferici de mare altitudine, cei care influenteaza major clima regionala).
          Tentativele – paradoxale, observati – de influentare a climatului nu mai sunt subiecte SF, ci proiecte de cercetare stiintifica. Proiecte costisitoare, desigur, dar care se bazeaza, toate, pe inaltele tehnologii, cele care sunt acum la moda. François Pleye si Philippe Bovet sustin, insa, intr-un articol din excelenta publicatie „Le Monde diplomatique” c-ar fi mult mai productiv, pentru a ne apara planeta, sa privim mai atent la procedeele industriale ale momentului, la modul de producere a energiei, la risipa care se face in tarile bogate, la mentalitatile cetatenilor Terrei de Nord. Studiind toate acestea, vom putea gasi solutii simple de rezolvare a marilor probleme de curatenie a planetei, prin simplificarea si purificarea vietii locuitorilor planetei. Dezvoltarea durabila – sau sustenabila, spuneti-i cum vreti – inseamna o participare activa a tuturor celor 6,2 miliarde de cetateni ai Terrei la problemele pe care le ridica si prezentul, si viitorul Terrei.
          Iata subiectele profunde pe care le vor avea de dezbatut, la Summit-ul Mondial al Dezvoltarii Durabile, mai marii guvernelor lumii si oamenii de stiinta de pretutindeni.