ODISEEA SPATIULUI

          UNESCO si Universitatea Interdisciplinara din Paris au organizat, în decembrie trecut, un splendid colocviu la Paris, cu tema: Odiseea spatiala 2001. Va veti da seama de „greutatea întâlnirii daca va însirui titlurile meselor rotunde si conferintelor tinute în cele doua zile de „odisee”: Experienta noastra în spatiul cosmic, Viitorul omului în afara Pamântului, În cautarea lumilor infinite, Viitorul Terrei, De la Marte la infinit, La limitele imaginarului, Traditiile spatiului cosmic (!) Au fost prezenti, printre altii, astronomul Michael Mayor, descoperitorul primei planete în afara Sistemului Solar, savantul (si scriitorul celebru) Hubert Reeves, profesorii Bassarab Nicolescu si Jean Staune, reprezentantii „curentului” Stiinta si Spiritualitate, tot mai puternic implicat în „democratizarea” stiintei si tehnologiilor, astronautii David Scott si Elena Kondakova, iar Internet-ul nostru, cel de toate zilele, a permis chiar si o videoconferinta, al carei animator a fost însusi Arthur C.

          UNESCO si Universitatea Interdisciplinara din Paris au organizat, în decembrie trecut, un splendid colocviu la Paris, cu tema: Odiseea spatiala 2001. Va veti da seama de „greutatea întâlnirii daca va însirui titlurile meselor rotunde si conferintelor tinute în cele doua zile de „odisee”: Experienta noastra în spatiul cosmic, Viitorul omului în afara Pamântului, În cautarea lumilor infinite, Viitorul Terrei, De la Marte la infinit, La limitele imaginarului, Traditiile spatiului cosmic (!) Au fost prezenti, printre altii, astronomul Michael Mayor, descoperitorul primei planete în afara Sistemului Solar, savantul (si scriitorul celebru) Hubert Reeves, profesorii Bassarab Nicolescu si Jean Staune, reprezentantii „curentului” Stiinta si Spiritualitate, tot mai puternic implicat în „democratizarea” stiintei si tehnologiilor, astronautii David Scott si Elena Kondakova, iar Internet-ul nostru, cel de toate zilele, a permis chiar si o videoconferinta, al carei animator a fost însusi Arthur C. Clarke, scriitorul demiurg, „inventator” (literar…) al satelitului de telecomunicatii si autor al cartii si scenariului de film „Odiseea spatiala 2001” – fireste maestrul a vorbit spectatorilor din sala de conferinte a UNESCO (dar si sutelor de mii de fani de pe Internet), de la el de acasa, din Sri Lanka…
          Mai adaug ca am aflat, cu aceasta ocazie, ca la comunitatea astronomica concreta – adica la tribul celor 400 de pamânteni care au iesit în afara Pamântului – alti peste 200 cosmonauti vor fi adaugati, în anii urmatori: este vorba de personalul de pe International Space Station (ISS Statia Spatiala Internationala), care va lucra efectiv sau va face cercetare stiintifica pe acest artefact celest, mare cât un teren de fotbal si îngrozitor de scump, mai scump decât chiar Proiectul Apollo, cel care a trimis americanii pe Luna, în perioada 1969-1974.
          În sfârsit, tot din lumea cercetatorilor Cosmosului aflam despre o noua actiune practica: dupa ce, în primavara trecuta milionarul american Dennis Tito si-a platit – si efectuat – o excursie în spatiul cosmic, iata ca acum un alt milionar, sud africanul Mark Sluttleworth, va risipi, si el, o suma zdravana, pentru un voiaj pe ISS. Altii vor urma, desigur…
          …Am cam uitat Luna, ne mai atentioneaza cercetatorii de la Centrul National de Studii Spatiale (CNPS) al Frantei – desi satelitul Terrei are câteva atuuri formidabile: este o „mina” încarcata cu toate mineralele de care au nevoie pamântenii; fata sa ascunsa este un loc ideal pentru un observator astronomic de foarte mare acuitate; Selena poate fi o rampa de lansare perfecta pentru astronavele din viitor, cele care vor parasi Pamântul pentru a se avânta spre Marte si dincolo de Marte; dar, mai ales: pe Luna, noi, oamenii, am fost, am pus piciorul, Luna ne apartine si trebuie sa demonstram ca nu a fost doar o fericita întâmplare tehnica, ci unul din pasii esentiali ai speciei Sapiens în mersul ei catre perfectiune si necunoscut.
          …Dar subiectul parizian cel mai fierbinte a fost Planeta Rosie, tinta principala a „odiseei spatiului” din viitorii 20-100 de ani, frontiera pe care savantii si-o propun, ca prim orizont pentru aventurile inevitabile ale acestui secol. „Vom pleca spre Marte!” a fost concluzia unanima a publicului select prezent la colocviul de la Paris. „Si nu numai ca vom pleca, dar vom si ajunge – si vom locui acolo…”, promit ei urmasilor urmasilor nostri.