Pozitiv pe raster

     
          
          Mica tiganiada a lui Carmazan
           Inspirându-se parca din melodia Pheonix-silor de acum câteva decenii, Ioan (Nutu) Carmazan publica, la editura Timpul din Resita, o frumoasa carte de povestiri scurte pe care o numeste „Mica tiganiada”. Despre Nutu Carmazan, un regizor care a debutat cu dreptul in film, Geo Bogza spunea in ianuarie 1984 ca este „cel mai interesant om pe care l-am cunoscut in ultimii ani”.
     
          
          Mica tiganiada a lui Carmazan
           Inspirându-se parca din melodia Pheonix-silor de acum câteva decenii, Ioan (Nutu) Carmazan publica, la editura Timpul din Resita, o frumoasa carte de povestiri scurte pe care o numeste „Mica tiganiada”. Despre Nutu Carmazan, un regizor care a debutat cu dreptul in film, Geo Bogza spunea in ianuarie 1984 ca este „cel mai interesant om pe care l-am cunoscut in ultimii ani”.
          
           O lume la nivelul simturilor
           „Mica tiganiada” continua investigarea vechilor locuri din Bocsa, dar nu se opreste aici, personajele lui sunt acum din lumi diverse si chiar destinele s-au diversificat. Ramâne acelasi ochi care „vede monstruos”, ochiul unui foarte talentat prozator care se apreste la nivelul unei lumi ce explodeaza la nivelul simturilor. „Mica tiganiada”, cartea, este o lume rasturnata, cu multa mizerie si degradare, plina de tragism dar strabatuta de lirism.
          
           Tinerete fara batrânete
           Voi incerca sa ilustrez opiniile de mai sus cu fragmente din povestirea „Mica tiganiada” in care Nea Gigi e camatar. Are 58 de ani, e neinsurat, dar are doua corpuri de casa, curte mare, acareturi si zeci de milioane. Ii place sa i se puna masa si din când in când mai cheama pe câte unul din cartier. La o asemenea masa vine o maistra de coafura, „o blonda platinata, data in pastele ma-sii”, pe nume Adela, cu specializare facuta la Budapesta. Lui nea Gigi ii cade cu tronc si nunta e gata. Când sa nasca Adela, copilul nu iesea. Si atunci, nea Gigi pune capul pe burta Adelei si incepe sa-i vorbeasca fatului: Hai tati, ca tata iti da tie si dolari si marci si guldeni si casele si garsonierele din Armeneasca ca pentru tine le-am strâns, mâncati-as puta ta mica… „Copilul nimic, nu vrea sa iasa si pace! Adela plânge, nea Gigi ii aduce un pahar cu apa si incepe iarasi sa-i vorbeasca fatului: Hai tata, ca-ti da tata tie tinerete fara batrânete si viata fara de moarte, da vino o data”. Si copilul se misca si se naste. Dar e fetita si pitica. De necaz, nea Gigi se imbata, iar Adela fuge la Budapesta, de rusine. La 16 ani Adela-pitica are un iubit, un pitic din cartier, e Gigone, baiatul saftei facut cu un pitic de la Circul de stat din Moscova, care tot vine pe furis la intâlniri si se strecoara ca o pisica. In partea a doua a povestirii il cunoastem pe Marinus, care are 54 de ani, e bâlbâit si e prostul cartierului. Are doi frati, Teo si Victor, care sunt spaima cartierului la babaroase , la tigari, la smenuri. Când se duc la curve, il iau si pe Marinus, dar el fuge acasa. Teo si Victor vin cu fetele acasa si una intra in camera lui Marinus. Marinus se sperie, fata se dezbraca, Marinus pune mâna la ochi. Dupa aia striga la fata sa iasa din camera pentru ca el iubeste, iubeste cu adevarat o fata. Fratii il iau la intrebari si afla ca Marinus o iubeste pe pitica Adela. Marinus se urca pe turla bisericii si ameninta ca se arunca in gol daca nu-l insoara cu Adela-pitica. Asa se face nunta in cartier. Nea Gigi e bucuros, fratii lui Marinus la fel, numai ca Adela-pitica nu vrea. Ea vrea sa-i dea nea Gigi ce i-a promis la nastere: tinerete fara batrânete si viata fara de moarte. Si cum batrânul nu are asemenea articole, Adela pleaca de-acasa sa le gaseasca singura. Scandal mare, unii spun ca fata e gravida cu Gigone-piticul. De suparare, Marinus se spânzura de prunul din spatele casei. Undeva, in balta de la marginea mahalalei, Adela si Gigone se hârjonesc goi prin papuris. Fratii lui Marinus ii pândesc, iar când le vine momentul il prind pe pitic cu un minciog de peste. In epilog aflam ca nea Gigi a paralizat de suparare, iar Adela a nascut un pitic, pe Ciprian. De suparare nea Gigi se imbata si trece in lumea celor drepti. Averea ii ramâne Adelei, iar piticul Ciprian traieste cu guvernanta si pian. Când creste, Ciprian invata sa bata la tobe si vrea sa plece la tac-su, Gigone, in Italia unde fratii lui Marinus l-au vândut unui circ, ca sa-si recupereze banii dati la nunta ratata. Adela-pitica a imbatrânit, are doua pisici si da pasiente. Iar de la o vreme a inceput sa zboare. Zboara peste Bucuresti si când e intrebata cum se vede Bucurestiul de sus raspunde ca „e frumos, casele sunt mici, oamenii sunt mici… ca un basm”.