Puternicii lumii

    
     Poate ca va întristez vorbindu-va acum, în iarna asta saraca, despre miliardari în dolari si oameni care au Lumea în palma. Dar fiind eu colportor de informatie profesionist, etica ma obliga sa va arat ca nu peste tot Produsul Intern Brut al unei tari scade, ca la noi, cu -6%, -7,3% si respectiv -9%, în ultimii trei ani! Ca sunt state, ca SUA, Franta, Marea Britanie, cu cresteri ale PIB-ului de peste 5%.
    
     Poate ca va întristez vorbindu-va acum, în iarna asta saraca, despre miliardari în dolari si oameni care au Lumea în palma. Dar fiind eu colportor de informatie profesionist, etica ma obliga sa va arat ca nu peste tot Produsul Intern Brut al unei tari scade, ca la noi, cu -6%, -7,3% si respectiv -9%, în ultimii trei ani! Ca sunt state, ca SUA, Franta, Marea Britanie, cu cresteri ale PIB-ului de peste 5%. Ca economiile Japoniei si Coreei de Sud si-au revenit, în timp ce, cu doar trei exceptii (Slovenia, Polonia, Ungaria) tarile fostului lagar socialist luneca spre saracie, inevitabil.     
     Dar ma întorc la lumea celor mai bogati si puternici, pentru a va vorbi despre cei mai bogati si cei mai puternici dintre ei. Încep cu Jeff Bezos, promotorul nr.1 a aceea ce poarta numele de e-commerce, adica comert electronic, prin comenzi pe Internet, reteaua retelelor. Compania lui – mai degraba virtuala! – se numeste amazon.com si este un fel de pravalie gigantica, în care orice posesor de computer personal (PC) poate comanda, printre altele: carti, compact-discuri, casete audio si video, programe de calculator sau jucarii electronice. Paradoxul este însa ca amazon.com valoreaza la Bursa 7 miliarde dolari, desi face afaceri de doar… câteva sute milioane dolari! (E ceva putred în Danemarca, relativ la diferenta dintre afacerile virtuale si cele concrete?… Vom vedea…) „Doar” pe locul doi, cunoscutul Bill Gates, al carui Microsoft valoreaza 85000000000 dolari – ceea ce, cred eu, nici macar nu este o suma de bani, ci un concept. De ce Bill Gates în urma lui Jeff Bezos? Pentru ca inventiile lui Bill sunt mai vechi – si aduc, cum se vede, bani – pe când Jeff este cel mai proaspat „revolutionar” în economie. În plus, Bill are si unele probleme cu justitia americana, care îl acuza de politica monopolista, amenintând cu dezmembrarea Microsoft-ului. Dar si daca acest temerar act de stat se întâmpla, nu-l plânge pe Bill, cititorule, amicului nostru tot îi vor ramâne ceva bani pesin, o suma cam în jur de 50 de miliarde de dolari…    
     Urmeaza, dupa clasamentul pe care îl face revista Time, tot un geniu al informaticii, Steve Case, presedintele postului AOL (America On Line – în traducere „America în direct”), prin care 20 de milioane de americani „semneaza” condica la Internet. Cei „doar” 650 milioane dolari avere ai lui Steve se pot multiplica fulminant, afirma specialistii în economie virtuala.    
     Pe locul IV, tot o persoana din lumea informaticii, finlandezul Linus Torvalds, un programator genial care, la vârsta de 22 de ani a inventat sistemul Linux si, uluitor, l-a oferit gratuit tuturor! Cu 13% din piata muncii folosind Linux, tânarul scandinav se profileaza ca o reala amenintare pentru tycoon-ul Bill Gates si pentru, desigur, etica muncii în capitalism – sa nu doresti sa fii miliardar este peste puterea de întelegere a lumii pietei libere. Doamna Meg Whitman este organizatoare de licitatii cu vânzare – gen comedia recenta de la noi, prin care s-au pus în vânzare bunurile familiei Ceausescu. Dar doamna Whitman a avut ideea organizarii acestor licitatii doar virtual, pe Internet, cu scanarea (filmarea) obiectelor oferite si vânzarea lor pe bani electronici, prin cartele de credit. Afacerea merge bine, isteata Meg a ajuns, cu a sa companie eBay (e-ul vine, fireste, de la electronic) la frumusica avere de 900 de milioane de dolari. Sunt, desigur, pamânteni mult mai bogati decât ea dar, sa nu uitam, Meg creste continuu, are brevet pentru afacerea ei si analistii pietei spun ca va sari, în curând, peste mai multe miliarde. Lista fericitilor continua cu un hard-ist de geniu, Michael Dell, fabricant de computere, care vinde marfa de 14 milioane de dolari pe zi si continua cu presedintele unei companii specializata în retele, CISCO Systems, John Chambers, un tip fermecator, pe care am avut ocazia sa-l cunosc, recent, la Geneva, în compania lui Kofi Anan (secretarul general al ONU) si Mark Malloch Brown (administrator al PNUD, Fondul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) – si am avut surpriza sa constat ca cei doi administratori planetari stateau, respectuosi, cu un pas în urma „retelistului” John caci, desi averea lui Chambers este un fleac de 200 milioane dolari, viitorul lui CISCO Systems poate fi fara masura de mare. Urmeaza „batrânul” Steve Jobs de la Apple Computers Inc., tot informatician, tot american – ca si semizeii precedenti – cu o avere de 1500000000 dolari, apoi în sfârsit, un european, germanul Thomas Middlehoff, fost editor, care si-a transformat batrâna Bertelsmann (înfiintata acum 164 ani!) într-o concurenta, cu succes, a tinerilor balauri Internet-isti amazon.com, AOL si Yahoo! Si alte fiare din „industria” comertului electronic; la fel de reusit, un alt european, Stephan Schambach (Intershop): în doar doi ani de la cotarea la Bursa si-a adus „butica” de e-commerce la valoarea de 2 miliarde dolari. Mai sunt pe lista doi constructori (si comercianti) de jocuri electronice, care se vând la preturi fabuloase, John Carmack (de la Software), cu ale sale „Castle Wolfenstein”, „Doom” si„ Quake”, japonezul Nobuyuki Idei (The Entertainer), cu a sa masinarie de joc „PlayStation”, mai este un fiantist electronic (Masayoshi Sin) si un patron de media electronice (Jean-Marie Messiés de la Vivendi), mai sunt, pe lista, directorul general al fenomenalei Nokia – minunea economico-tehnologica finlandeza – Josma Ollila, cel al Intel-ului, Craig Barret, „rege” al cipurilor electronice, Jerry Yang, conducatorul de la Yahoo!, Scott McNealy, de la Sun Microsystems si Louis V. Gerstner jr., presedintele Consiliului de Administratie de la supergiganta IBM – si închei rugându-va sa observati, în acest „inventar” al celor puternici, ca nu producatorii de bunuri materiale concrete sunt cei fericiti pe Pamânt, ci globalizatorii care inoveaza si împing înainte fantastica masinarie virtuala a noii societati umane.