Tot mai sus!…

    
     ..
    
     … Tot mai multi! Ar putea fi un nou slogan, pe care-l voi ilustra în doua chipuri. În primul rând, prin ambitia acestui extraordinar alpinist, Constantin Lacatusu, de a demonstra ca pentru el, deci pentru români, niciunde pe Pamânt nu-i prea sus: de ani buni, de fapt din 1990, imediat dupa Revolutie, geologul din Piatra Neamt si-a facut lucid planurile si si-a pus, energic, în miscare, visele, si iata-l pe Constantin Lacatusu, în cel mai fast deceniu al alpinismului nostru, urcându-se de doua ori pe Everest – a doua oara sus, pâna-n vârf! – pe „optmiarii” Dhaulagiri (8167 m), Broad Peak (8047 m), Cho Oyu (8201 m), plus pe cele mai înalte vârfuri din Europa, din cele doua Americi si din Africa. În toate, ajutat de o extraordinara societate comerciala din Piatra Neamt, RIFIL, ai carei directori au înteles ca pretul biletelor si al echipamentului expeditiilor lui Lacatusu este infim fata de uriasa publicitate pe care Ticu o face tarii, orasului, companiei care îl sponsorizeaza.Recent, Constantin Lacatusu, declarat cel mai bun sportiv român al anului 1999, a fost sarbatorit în orasul sau natal, în fata mai marilor judetului, a unor invitati cunoscuti si în fata camerelor de luat vederi ale postului TV local si ale Studioului Teritorial Iasi. A fost o întâlnire emotionanta, în care nemtenii s-au întrecut în aplauze pentru eroul lor, iar conducatorii RIFIL-ului în asigurari de sustinere în continuare. Eu i-am prins pe picior gresit, aratându-le prietenului Ticu si RIFIL-ului ca nu trebuie sa creada ca au atins absolutul, pentru ca exista înca cel putin un vârf pe care extraordinarul Lacatusu nu a ajuns! Care? Au sarit toti, ca arsi. Mount Olympus, am raspuns, înalt de 22 de km, de pe planeta Marte… A, nu, acolo nu ne permitem sa-l sustinem, sa nu cumva sa-i bagati asa ceva în cap, s-au lamentat conducatorii RIFIL-ului…    
     …Dar si mai sus decât Ticu Lacatusu tintesc tur-operatorii de la ZEGRAM Space Voyages, i-am cunoscut la Melbourne, în Australia, la cel de al 57-lea WorldCon (Congresul mondial al scriitorilor si fanilor SF-ului). Oamenii venisera cu propriul lor stand cu pliante si filme si vindeau, nici mai mult nici mai putin decait locuri la calatoriile de agrement pe orbita extraterestra! Primul voiaj cosmic turistic va avea loc, ne încredinteaza ei, la 1 decembrie 2001 dar, daca vrei sa faci parte din echipaj, trebuie sa te înscrii chiar acum, la începutul anului 2000. Trimiti banii – un fleac de 98000 dolari, se poate si în patru rate! – dar si autobiografia si fisa medicala personala, la o data la care vei fi anuntat, cu câteva saptamâni înainte de voiaj faci antrenamente, câteva zile bune, ca orice astronaut constiincios si, la sfârsitul lui noiembrie 2001, te instalezi în cabina, îmbraci costumul de explorator al spatiului cosmic si intri în …numaratoarea inversa. Dupa care, când toate conditiile (mecanice, electronice, meteorologice) sunt îndeplinite, are loc decolarea la bordul navetei Space Curier care sta… calare pe o alta aeronava! În câteva zeci de secunde, dupa desprinderea de nava-purtator, te trezesti la 100 km altitudine, adica la o înaltime de 12 ori mai mare decât cea la care a ajuns vreodata Ticu Lacatusu. Miezul de vis al calatoriei: o splendida perioada de 150 secunde, în care traiesti în imponderabilitate si admiri, perfect conturata, curbura Pamântului. Apoi, mica naveta îsi orienteaza coada spre sol, începe sa coboare, pune în functiune retrorachete, pentru frânare, la 64,4 km Space Cruiser reintra în atmosfera, stratul de ozon îl strabate pe la 51 km altitudine, apoi planeaza efectiv, aterizând în apropierea locului de unde a decolat. Seara, ne anunta organizatorii, dupa vizita medicala, ti se va oferi chiar si un dineu de gala, pentru care esti invitat sa vii cu smochingul si papionul de acasa.    
     Superb – pentru o nimica toata, 98000 de dolari, ce mai, o bagatela – daca tii cont de faptul ca vei capata, în plus, o diploma si o medalie. Siguri de reusita, specialistii în turism de la ZEGRAM Space Voyager ne si anunta ca fac, deja, rezervari pâna, hat, în anii 2003. Pentru un fleac, repet, de doar 98000 de dolari…