U.E. pe Luna

          Pe de o parte, noi, Homo Sapiens am fost pe Luna – cei tineri nici nu mai vor sa ne creada – în perioada de glorie a umanitatii, care a fost intre anii 1969-1974.
          Pe de alta parte, orizontul de asteptare de maxim optimism al nostru, al românilor – dar, de fapt, pentru echilibrul pe care îl va aduce, al tuturor cetatenilor Terrei – este Uniunea Europeana, acea federatie sau confederatie care ii va strânge laolalta pe locuitorii egoist risipiti ai Batrânului Continent, transformându-i într-o adevarata forta economica, politica, chiar militara (caci Terra nu trebuie sa aiba, Doamne fereste, un singur jandarm!).

          Pe de o parte, noi, Homo Sapiens am fost pe Luna – cei tineri nici nu mai vor sa ne creada – în perioada de glorie a umanitatii, care a fost intre anii 1969-1974.
          Pe de alta parte, orizontul de asteptare de maxim optimism al nostru, al românilor – dar, de fapt, pentru echilibrul pe care îl va aduce, al tuturor cetatenilor Terrei – este Uniunea Europeana, acea federatie sau confederatie care ii va strânge laolalta pe locuitorii egoist risipiti ai Batrânului Continent, transformându-i într-o adevarata forta economica, politica, chiar militara (caci Terra nu trebuie sa aiba, Doamne fereste, un singur jandarm!).
          Din citirea primelor doua paragrafe ale „Anatomiei…” de astazi, întelegeti ca vreau sa combin cele doua planuri, introducând elementul de putere a stiintei si a tehnologiei europene. Drumul spre cosmos, cu tot sacul de comori care ne asteapta la fiecare etapa, face parte directa din manunchiul de activitati fundamentale ale acestei puteri. Iar Agentia Spatiala Europeana (ESA), reunind specialistii Lumii Vechi în drumuri spre lumile noi, este o antrepriza care încearca sa se apropie, în viitor, de performantele cosmonautilor rusi si ale astronautilor americani ai NASA, din momentele sale de glorie. Ultimul „produs” de înalta tehnologie al ESA se muneste SMART-1 si i s-a facut recent prezentarea la ceea ce poarta numele de Estec, centrul de cercetari tehnice a Agentiei Spatiale Europene. SMART-1, s-a spus, are în agenda o deplasare pâna pe Luna. Va decola în august 2003, „împinsa” de o racheta „Ariane-5G”, se va instala, la început, pe o orbita circumterestra si, pornindu-si motorul ionic de la bord, va spirala îndepartându-se de Terra, pâna la unul din „punctele Lagrange” (locuri în ceruri unde gravitatia Pamântului si a Lunei se anuleaza reciproc), apoi, de acolo, spre Selena, instalându-se pe o orbita circumselenara, pentru doi ani de „serviciu”. Adica repeta, vor spune cunoscatorii, traseele pe care au mers rusii (când au corectat traiectoria satelitului european Artemis, anul trecut) sau americanii (în decembrie 2001, cu sonda Deep Space 1, pentru rendez-vous-ul cu cometa Borelly).
          De dimensiuni modeste (370 kg masa, 1 m3 volum) si relativ ieftin (comparativ cu alti emisari cosmici pamânteni), SMART-1 este alimentat cu xenon (rezerve de 82 kg) si prin electricitatea culeasa din panouri solare, cu celule fotovoltaice ultramoderne. Are toate componentele miniaturizate, fireste, ceea ce îl face superior „confratilor” Clementine si Lunar Prospector care în 1994, respectiv in 1998, au relansat studiul Lunii, descoperind, va amintesc, prezenta apei pe satelitul Pamântului. Cu spectrometrul sau în infrarosu de mare precizie, SMART-1 va definitiva cartografierea Lunii si – element de mare speranta – va încerca sa descopere, prin imaginile pe care le va transmite, locuri pentru viitoare activitati ale omului si ale robotilor sai cosmici pe suprafata planetei vecine.
          Îi va urma lui SMART-1 (în limba engleza smart înseamna destept) o sonda si mai inteligenta, BepiColombo, pe care inginerii cosmici europeni o pregatesc pentru studiul planetei Mercur.
          Sa ne asteptam, se spune în „Le Monde”, ca europenii sa aiba un cuvânt din ce în ce mai greu în tehnologiile spatiale, atât de pline de promisiuni, pentru aventura cunoasterii, dar si pentru câstig material consistent.