Asa cum industria farmaceutica de astazi isi datoreaza reusitele practicilor terapeutice traditionale, stravechi, bazate pe „materii prime” naturale (plante, minerale, apa etc.), numeroase produse alimentare aflate la mare pret in Evul Mediu au fost si sunt redutabile remedii pentru nenumarate afectiuni. Sa vedem trei dintre cele mai populare asemenea produse si efectele lor benefice pentru sanatate. Trebuie mentionat ca in epoca respectiva cartofii, rosiile, porumbul si altele inca nu fusesera aduse in Europa, iar cafeaua nici atat nu constituia bautura ultraraspandita din zilele noastre.
Usturoiul. In antichitatea egipteana si greaca usturoiul era mult pretuit, mai ales de cei care munceau fizic si de soldati. Se considera ca poseda puteri magice, gonind duhuri rele. Totodata, unii membri ai claselor superioare din Roma antica respingeau usturoiul din cauza mirosului sau puternic. In Evul Mediu, usturoiul s-a raspandit si in Europa si a fost folosit drept condiment. Din vremuri stravechi, usturoiul era cunoscut pentru proprietatile sale benefice si ca remediu pentru toate bolile. Se credea ca ajuta sa scapi de dureri de cap si chiar sa te vindeci dupa muscaturi de sarpe. Pentru cei care nu-si puteau permite sa gaseasca numeroasele ingrediente rare si scumpe pentru prepararea unui antidot, se recomanda impotriva muscaturilor veninoase pur si simplu sa manance usturoi. Acesta se folosea si pentru prevenirea ciumei, iar datorita efectului sau incalzitor si excitant era considerat un „provocator de pofta trupeasca”.
Ceapa. Potrivit unor surse istorice, a fost folosita in Egiptul antic, cu 3.200 de ani i.Chr. Aceasta a fost populara in bucataria lumii antice, insa, deoarece provoaca un miros neplacut dupa consumare, era considerata hrana paturilor inferioa-re ale societatii, care o mancau si cruda, si prelucrata termic. La fel se intampla si in Evul Mediu. Totodata, medicii medievali, in general, favorizau utilizarea cepei in alimentatie pentru efectul sau incalzitor si diuretic. Se considera ca ea imbunatateste spermatogeneza si creste pofta pentru mancare si „amor”! Cu toate acestea, destul de raspandita era ideea ca utilizarea cepei crude in alimentatie poate provoca dureri abdominale si dureri de cap, caci are un efect excitant.
Prazul. Gustul prazului e mai delicat si mai dulce decat al cepei. A fost cunoscut inca din Antichitate si se considera ca un numar mare de retete cu praz au ajuns in cartea culinara romana lui Apicius, deoarece prazul ii placea mult imparatului Nero. In Evul Mediu prazul era cultivat si mancat in toata Europa. Caracteristicile dietetice ale prazului, potrivit medicilor medievali, se aseamana cu cele ale cepei. Pentru a reduce cantitatea de gaze provocate de acesta in organism, se recomanda fierberea sa de doua ori, iar dupa prima fierbere schimbarea apei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii