Protagonistul articolului de astazi este foarte cunoscut ca planta decorativa si destul de putin datorita virtutilor sale terapeutice. Stanjenelul sau irisul este originar din regiunea mediteraneana (cu precadere sudul Europei si Africa de Nord). La vechii greci numele sau insemna „curcubeu”, dar dupa aparitia crestinismului a fost considerat „floarea Sfintei Fecioare Maria”. In tara noastra anumite specii cresc in apa sau la marginea apei, in timp ce altele se dezvolta atat la soare, cat si in locuri umbroase, dar majoritatea plantelor de iris prefera solurile care nu permit stagnarea apei. Recoltarea se face numai dupa patru ani de vegetatie.
Pentru tratamentele complementare se folosesc si frumoasele flori de stanjenel, fie ele albastre, albe, galbene sau de nuante apropiate, insa cea mai eficace parte a plantei, care ajuta la vindecarea si ameliorarea mai multor boli, este partea lemnoasa subterana. Pentru a putea fi folositi, se scot rizomii si se spala bine de pamant, dupa care se curata de „mustatile” subtiri, crescute de jur-imprejur. Curatarea acestora se face inainte ca rizomii sa se usuce, dupa care se tin in apa timp de 30 de minute, pentru a se evita innegrirea lor in contact cu aerul (oxidarea). Cand devin de nuanta alb-galbuie, se scot si se usuca la soare, ceea ce face ca in rizom sa se petreaca anumite transformari chimice, iar mirosul neplacut al radacinilor proaspat recoltate dispare, fiind inlocuit de un parfum placut, ca de micsunele.
Ca planta medicinala, irisul este folosit in tratarea tusei, deoarece radacina sa are proprietati expectorante si emoliente. De asemenea poate fi folosit cu succes si in afectiunile respiratorii sau ca apa de gura, datorita efectului antiseptic pe care planta il are.
Stanjenelul mai este utilizat in afectiunile dermatologice, ajutand pielea prin intermediul ficatului, care este principalul organ de detoxifiere al organismului. Pentru aceasta se pune seara o jumatate de lingurita cu rizom sfaramat in 150 ml apa plata rece si se lasa pana a doua zi. Dimineata se strecoara totul si se ia o inghititura pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de micul dejun, aceasta repetandu-se de cinci ori pe parcursul unei zile, dar niciodata dupa masa. Tratamentul dureaza 7 zile si se poate repeta la interval de sase saptamani.
S-a constatat ca florile si frunzele acestei plante contin multa vitamina C. In medicina complementara, radacina stanjenelului este folosita si in tratarea durerilor, deoarece are proprietati analgezice. Cu ani in urma, copiilor care aveau dureri de dinti li se dadea sa mestece radacina de stanjenel pentru ameliorarea suferintei. In special cu provenienta de la stanjenelul alb, pulberea, decoctul si tinctura de radacina sunt folosite in tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, raguseala), deoarece au proprietati diuretice, emoliente si expectorante.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii