Fructele de padure inseamna, inainte de orice, savoare deosebita, suta la suta naturala. Asadar, implicit, vorbim despre sanatate. Intre numeroasele asemenea daruri ale naturii asa-zisa salbatica, un loc foarte important, in ideea celor amintite fugitive mai sus, il ocupa afinele. Afinul este un arbust raspandit la noi pe suprafete intinse in zona montana, dar s-a introdus experimental si in cultura. La limita dintre medicament si aliment, afinele reprezinta veritabile produse fitomedicinale, cunoscute astfel inca din Antichitate; Dioscoride este primul care le-a indicat contra dizenteriei, dar efectele lor antidiareice se cunosteau cu mult timp inainte. Frunzele constituie si ele un produs medicinal reputat.
Continand mirtilina, supranumita „insulina vegetala”, sunt printre cele mai eficace adjuvante antidiabetice din farmacia naturii. Totodata, la fel ca fructele, sunt antidiareice. Utilizarile terapeutice ale afinului recomandate cel mai frecvent:
Intern:
– Fructele proaspete sau uscate de afin au un rol important in tratarea enterocolitelor, in dizenterie si in colibaciloza (sindrom entero-renal). Taninurile din fructe protejeaza mucoasele, iar substantele colorante potenteaza actiunea astringenta. De asemenea, s-a demonstrat ca extractul de afine poseda remarcabile proprietati bacteriostatice si bacteriolitice, care se mentin si dupa uscarea fructelor. Prin aceasta actiune complexa, dezvoltarea colibacililor (cauza diareei de fermentatie) poate fi oprita intr-o singura zi.
– Un rol terapeutic important il joaca glicozidele antocianice asupra aparatului circulator si in special asupra vederii. Nu este de neglijat nici actiunea antihelmintica a fructelor de afin, in special in oxiuriaza. Fiind complet inofensive, se administreaza in special copiilor, timp de 3 zile consecutiv, perioada in care nu se consuma alte alimente (cel mult, 100 ml de lapte, zilnic, sau apa, la cerere).
– Atat asupra tubului digestiv, cat si asupra aparatului respirator, afinele au actiune anticatarala, in diversele stari inflamatorii ale acestor aparate. Protectoare ale peretilor vasculari, ele mai sunt utilizate in hemoragiile cauzate de fragilitatea peretilor vasculari, purpure, tulburari circulatorii (varice, arterite, sechele de flebita, afectiuni coronariene, sechele de infarct), recomandandu-se si in ateroscleroza.
– In afectiuni hepatice au rol de regenerare a celulei hepatice si, de asemenea, un rol hipoglicemiant, fiind utile ca antidiabetice.
Extern:
– Afinele dau rezultate bune sub forma de gargarisme in faringite, stomatite, afte, candidoze bucale.
– Tratamentul antihemoroidal intern se poate completa si cu spalaturi locale sau comprese cu decoct ori macerat la rece din frunze sau fructe.
Se recomanda in tratamentele ranilor sangerande si, de asemenea, au si actiune antieczematoasa.
Cura de afine: 300-500 g zilnic sau 100 g uscate (in medicina populara, uscate sau macerate in alcool, ca antidiareic). Decoctul: o lingurita de afine uscate la o cana cu apa sau macerat la rece din aceeasi cantitate, timp de 8 ore; se beau doua cani pe zi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii