Atunci cand ne referim la fitoterapie, deci la plantele medicinale utilizate in formule relativ simple (nu ca extracte intrate in compozitia produselor farmaceutice), de obicei ne gandim la asa-zisele buruieni de leac care cresc pe campuri, pe dealuri, dar si la baza crangurilor, a padurilor s.a.m.d. Totusi, si falnicii copaci ce alcatuiesc inca padurile noastre ne ofera din belsug frunze si flori, fructe si scoarta folosite de veacuri si de milenii in preparate naturale menite sa alunge bolile organismului nostru. Despre cateva dintre ele, in cele ce urmeaza.
– STEJARUL este, fireste, arborele emblematic al codrilor romanesti. Vom mentiona aici doar utilizarea scoartei tinere, ca astringent si antiseptic asupra florei microbiene, hemostatic si cicatrizant. Este vorba despre scoarta neteda de pe ramurile de trei-cinci ani, cu grosimea de sub 10 centimetri, de pe arborii rezultati din taieri. Ca remediu, se admit numai fragmentele fara bucati de lemn, in forma de tub, cu eficacitate in diaree, hemoragii si scaune cu melena, atidot in otraviri cu alcaloizi si cu unele metale sau, extern, in gingivite sangerande, hemoroizi, boli de piele si ulceratii, degeraturi, transpiratia excesiva a mainilor si a picioarelor, leucoree.
Intern, se foloseste un decoct din doua lingurite de planta la cana cu apa, baut pe parcursul unei zile. Extern, se prepara un decoct concentrat, din doua linguri la cana, cu care se fac bai locale, gargara, comprese sau spalaturi vaginale.
– FRASINUL are si el proprietati redutabile in tratarea bolilor, datorita actiunilor diuretice (cu eliminare de acid uric), depurative, usor laxative, coleretic-colagoge, cicatrizante si antiinflamatoare. Principalele recomandari terapeutice sunt in caz de reumatism, guta si uremie. Intern, se foloseste in constipatie si in constipatie si in dischinezie biliara, iar extern se recomanda in hemoroizi, leucoree si rani greu vindecabile. In general, modul de administrate este sub forma de infuzie – o lingura de planta la cana cu apa, in doza zilnica de doua-trei cani. Frasinul intra insa si in formula ceaiului antireumatic si in cea a pulberii laxativ-purgative.
– MESTEACANUL se apropie, in ce priveste actiunea farmacologica, de frasin, dar cu actiune mai puternica la acelasi tip de patologii. Este un foarte bun diuretic cu eliminare masiva de acid uric, de colesterol si de alte toxine, este depurativ, antiinflamator articular si cutanat, coleretic, tonic capilar. Datorita proprietatilor respective, se recomanda in toate afectiunile renale (inclusiv in caz de calculi la rinichi), in edeme cardiorenale, reumatism, guta, artroza, uremie, hipercolesterolemie, afectiuni hepatice.
Extern, igiena capilara si iritatiile cutanate sunt cele vizate. Pentru uz intern, se prepara infuzie din una-doua lingurite la cana cu apa, adaugandu-se la racire un varf de cutit de bicarbonat de sodiu; se lasa sase ore sa se raceasca si se beau cate doua-trei cani pe zi. Pentru uz extern, infuzia trebuie sa fie de trei-patru ori mai concentrata, iar procedura se refera la bai locale si comprese.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii