Biserica Sapientei

           Putine cartiere bucurestene au purtat atât de puternic amprenta credintei strabune asa cum a purtat-o Cartierul Izvor. Multe dintre biserici au fost darâmate in anii in care buldozerele nu mai tineu seama de nimic, in acei ani in care Dumnezeu parea sa-si fi intors fata de la noi, dar unele au putut fi salvate prin actiuni energice si curajoase.

           Putine cartiere bucurestene au purtat atât de puternic amprenta credintei strabune asa cum a purtat-o Cartierul Izvor. Multe dintre biserici au fost darâmate in anii in care buldozerele nu mai tineu seama de nimic, in acei ani in care Dumnezeu parea sa-si fi intors fata de la noi, dar unele au putut fi salvate prin actiuni energice si curajoase. Chiar translatate sau acoperite de blocuri inalte, ele ramân marturie a unui trecut incarcat de suferinta. Un asemenea locas este Biserica Sapientei, unul dintre cele mai mici asezaminte religioase din Capitala tarii, dar nu mai putin ancorat in istorie. Inaltarea bisericii este legata intr-un fel de numele marelui voievod-ctitor care a fost Constantin Brâncoveanu. Ctitorii micului locas au fost fiica voievodului, Safta, si sotul ei, marele vornic Iordache Kretzulescu. Asezamântul a fost ridicat in 1710 ca paraclis de familie, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Interiorul bisericii a fost pictat in 1884 de Gheorghe Tattarescu, in fresca, sporind frumusetea si valoarea artistica a acesteia. Intreaga pictura a fost atent restaurata in 1969 de pictorita Olga Greceanu.
           Locasul a fost pastrat cu sfintenie de urmasii ctitorilor, fiind transmis prin testament din generatie in generatie. In casele familiei Kretzulescu, situate in fata bisericii a functionat un orfelinat, un camin de nevazatori si chiar Casa de Pensii a sectorului 5.
           In 1931, ultimul descendent al familiei cedase biserica impreuna cu casele Arhiepiscopiei Bucurestilor si de aceea constructiile au putut fi folosite in scopuri de binefacere. Amenintata cu demolarea, deoarece se intentiona aducerea pe locul ei a Bisericii Mihai-Voda, biserica a fost salvata prin deosebita straduinta a parohului ei, preotul Constantin Voicescu. Casa Kretzulescu insa nu a putut fi salvata. Numele ctitorilor ramâne insa in sufletul nostru, mai ales ca in stricta apropiere se afla translata biserica Sfântul Ilie Rahova, de asemenea ctitorie a Saftei Brâncoveanu, si impunatoarea „Domnita Balasa” inaltata de alta fiica a marelui si nefericitului voievod.