Monument istoric, aflata in municipiul Botosani, biserica Uspenia, poarta un nume care se traduce prin hramul pe care il are, respectiv „Adormirea Maicii Domnului”. Ca vechime este a treia biserica din oras fiind cunoscuta si drept „biserica alba” datorita tencuielii exterioare.
A fost ctitorita in anul 1552 de doamna Elena Rares, sotia domnitorului Petru Rares. Modelul arhitectural al constructiei este biserica Sfântul Nicolae din Popauti. Ridicata din piatra si caramida, cu acoperis de dranita, probabil pe locul unui alt locas de cult, avea in apropierea portii o clopotnita de lemn. Prezenta o turla poligonala cu 12 laturi asezata pe o dubla baza stelata cu opt colturi. Constructorii vremii au respectat normele arhitecturii moldovenesti pâna la cel mai mic detaliu. Astfel, decorul exterior este alcatuit din firide si ocnite si discuri smaltuite in culorile galben si verde in vreme ce in interior era lipsit de podoabe.
Se spune ca biserica a suferit o perioada nefasta pentru ca a ramas pustie din 1655 pâna in 1725 si doar o inscriptie din dreapta usii pronaosului aminteste vag de timpul domniei lui Mihai Racovita. In 1759 insa biserica intra in viata orasului, Calimah Voievod infiintând aici o scoala cu un dascal platit din banii orasului, lucru mentionat in hrisovul emis cu aceasta ocazie.
In 1766 un alt hrisov, sem-nat de data aceasta de Grigore Ghica, numeste episcopi ai scolii reprezentantii breslelor negustoresti, ceea ce permitea plata unor preoti si psalti care predau aici o perioada de trei decenii. Dupa o serie de alte masuri privitoare la scoala si biserica, ale carei venituri incepeau sa nu mai fie suficiente, biserica are de suferit in 1810 ravagiile unui incendiu care a cuprins centrul orasului.
Interventii esentiale asupra constructiei au loc in 1819, acestea dând locasului aspectul pe care il are si astazi. Pe latura vestica este ridicata o clopotnita de zid in stil clasic, totul fiind admirabil proportionat. Corpul bisericii este unificat cu acesta prin ridicarea zidariei triconcului la nivelul unei cornise generale sustinute de console. In felul acesta se acopera insa baza stelata inferioara a turlei.
Biserica a avut mult de suferit si in urma Eteriei când turcii, alungându-i pe calugari au patruns intre zidurile ei si au jefuit-o. Ulterior au urmat o serie de reparatii si restaurari. In 1872 a fost instalat in turnul clopotnitei, un ornic, acesta devenind locul de unde se semnalau incendiile prin tragere de clopote si focuri de arma.
Ultima restaurare importanta a bisericii a avut loc la sfârsitul secolului trecut si intre 1995-1998 a fost repictata de pictorul Petre Achitenie.
Cel mai de seama eveniment care a avut loc in biserica ramâne pentru noi toti botezul marelui Mihai Eminescu, oficiat la data de 21 ianuarie 1850 de preotul Ioan Stamate, duhovnicul familiei Eminovici. In fiecare an, in „zilele Eminescu” aici se desfasoara un Te Deum, un omagiu adus marelui poet. Biserica a pastrat si registrul in in care era notat botezul Eminescu. Este singurul act de acest fel din viata poetului.
In 1925, Nicolae Iorga a luat registrul si l-a predat Academiei Române.
IRINA STOICA
Comentarii