Aflat in capitala Thailandei, Bangkok, Buddha de Smarald este o statuie de circa 60 de centimetri, depusa in complexul de temple Wat Phra Keo. Statuia, considerata protectoarea intregii tari, este obiectul unui important pelerinaj si al unei interesante istorii. A iesit la lumina zilei in 1436, in orasul Chiang Rai, dintr-un monument cu cupola numit Chedi. Respectivul monument, pastrator de relicve, fusese crapat de un fulger, lasand sa se vada statuia aurita, imbracata in stuc.
Acesta a fost inlaturat si Buddha de smarald a aparut in toata splendoarea sa. A atras repede admiratia unui rege din apropiere, care a vrut ca statuia sa fie adusa in tara sa. Elefantul care transporta pretioasa comoara a refuzat insa orice drum indicat de conducatorii lui si s-a indreptat spre sud, spre orasul Muang Lampang. Vazand in aceasta dorinta divinitatii, imparatul a construit in orasul respectiv un templu in jurul statuii, pe care a lasat-o acolo. Peste timp pretioasa relicva a fost dusa la Chiong Mai, de unde insa a fost furata de invadatorii din Laos unde a ramas 200 de ani. In timpul domniei regelui Taksim, in 1778, a fost recuperata de generalul Chakkri care a urmat la tron sub numele Rama I. El a pus bazele unei dinastii care domneste si in zilele noastre, a initiat construirea orasului Bangkok cu palatul Regal si Wat Phra Keo sanctuarul statuii.
In 1784, Buddha de Smarald a fost depus aici in cadrul unei procesiuni impresionante. A fost asezat pe un tron cu baldachin, aflat in varful unui altar, inaltat in trepte, la o inaltime de 10 metri. Altarul este imbracat in mozaic albastru si montat pe o platforma de marmura, decorata cu garude aurii strangand in maini serpi. Aceste creaturi sunt fiinte inaripate, cu cap si picioare de pasare si tors de om. In timp ele au devenit emblema nationala a Thailandei. Micul Buddha de culoare verde este posesorul a trei vesminte aurite cu care este imbracat pe rand in functie de sarbatorile anului. Deasupra sa se afla o multime de umbrele suprapuse, din ce in ce mai mici, formand baldachinul.
Sala respectiva este lipsita de lumina naturala si stralucirea rosu inchis si auriu a tavanului creeaza o atmosfera plina de vraja. Pelerinii patrund aici printr-o usa incrustata cu sidef si strajuita de statui poleite. Dupa ce se descalta, intra in incaperea intunecata, aprind betisoare parfumate sau depun buchete de flori si se asaza pe jos meditand. Cu toate ca statuia este inconjurata de candele, sfesnice de aur, candelabre si alte statui reprezentandu-l tot pe Buddha, personajul de smarald, stand cu picioarele incrucisate, atrage ca un magnet privirile credinciosilor care par sa nu mai vada nimic altceva. Sanctuarul este pazit de o serie de creaturi gigantice din piatra, cu ochi bulbucati, nas turtit si colti indreptati spre demonii care ar putea sa constituie o amenintare. Printre acestia se afla acele fiinte-kimari – jumatate femei, jumatate pasari si sarpele naga.
In exterior se afla o serie de alte cladiri impunatoare printre care Mondop sau biblioteca, Panteonul Regal si uriasa cupola cunoscuta sub numele de Chedi de aur. In afara acestor monumente elegante, cu functie religioasa, pelerinii admira si cele 170 de fresce din curtile interioare, realizate de Rama I si restaurate ulterior. Ele ilustreaza poemul epic Ramakien, o versiune a poemului hindus Ramayana. Scris acum 2000 de ani, poemul ilustreaza in cele 48.000 de versuri aventurile regelui Kama si a sotiei sale, Sita, rapita de regele cel rau din Sri Lanka, Ravane, si salvata cu ajutorul regelui-maimuta, Hanuman. Inscriptiile si frescele sacre indeamna la o meditatie profunda, iar statuia de smarald concentreaza calm si credinta unificatoare.
IRINA STOICA
Comentarii