Doi mari istorici italieni ai artelor, Giorgio Vasari (1511-1574) si Carlo Ridolfi (1594-1658), au scris elogios despre Paolo Veronese si au accentuat un aspect foarte interesant, pe care nu l-au exprimat atat de entuziasti nici la „Tripleta de aur” a Renasterii (Leonardo da Vinci, Michelangelo si Raphael Sanzio). Este vorba despre cromatica intensa si cuceritoare a lui Veronese, care in pofida numelui („Cel din Verona”) a trait si creat la Venetia.
Intr-adevar, admirand colectiile cu picturile lui Veronese (1528-1588), nu putem sa nu remarcam cat de limpezi si profunde sunt culorile utilizate in mod fabulos de acest geniu al Renasterii tarzii, apartinand generatiei de aur a secolului XV alaturi de Tiziano si Tintoretto. Recunoscut pentru monumentalitatea multora dintre capodoperele sale, Veronese a fost adeptul scenelor teatrale, cu un dramatism bine temperat si cu o multitudine de personaje care sa creeze o impresionanta atmosfera de viata autentica – mai ales ca aproape toate personajele au chipurile unor persoane cunoscute din arta si istorie. La toate aceste opere majore – de regula comandate de inalte fete bisericesti din Venetia, Mantua, Treviso etc. – maestrul a dat o mare atentie arhitecturii clasice, alegand sa incadreze scenele sale in maiestuoase ansambluri arhitecturale.
La inceputul anului 1562, pe cand Paolo Veronese (care un timp a iscalit cu numele mamei, „Caliari”, numele unui nobil inaintas) avea treizeci si patru de ani, calugarii de la manastirea San Giorgio Maggiore din Venetia i-au comandat maestrului o scena biblica pentru sala de mese a asezamantului. Cunoscand calitatile exceptionale ale pictorului, calugarii l-au rugat ca scena aleasa sa fie populata cu cat mai multe personaje si culorile sa fie „cat mai vii si sa emane bucurie si tarie sulfeteasca”. Iar Veronese a ales Nunta din Cana Galileii (din Evanghelia dupa Ioan), in care Iisus face prima minune din seria de miracole ale Mantuitorului.
Uriasul talent al lui Veronese i-a uimit pe clerici, intrucat maestrul a realizat o capodopera in ulei pe panza cu dimensiunile 6,66 m x 9,90 m, in stilul manierist al Renasterii tarzii. Printre cele 130 de chipuri care se afla la masa si in jurul mesei se numara si Veronese langa Tiziano. Mai apar personalitati precum Eleanor de Austria, Charles V, Francis I si doua personaje mai putin obisnuite in spatiul crestinatatii: Suleiman Magnificul si Sokolu Mehmet Pasa… Gigantica panza a fost „imprumutata” de Napoleon in 1797 si astazi se afla la Luvru.
O alta capodopera care-l individualizeaza pe „magicianul culorilor„ este „Festin in casa lui Levi” (1573), capodopera de dimensiuni impresionante: 5,55 m x 12,80 m, comandata pentru refectoriul bisericii Santi Giovanni e Paolo. Initial, lucrarea a fost intitulata „Cina cea de taina”, insa Veronese a trebuit sa dea socoteala Inchizitiei pentru „libertatile” si „lipsa de decenta” a scenariului. Nu aveau ce cauta la „Cina” betivi, bufoni si pitici de circ… Dar maestrul, afirmand cu intelepciune ca „poetii, nebunii si pictorii pot avea exprimari libere”, a decis sa schimbe numele lucrarii si astazi capodopera este cunoscuta drept „Petrecere in casa lui Levi”, aflandu-se in Galeria Academiei din Venetia… In onoarea lui Paolo Veronese o nuanta cromatica a fost denumita „Verde Veronese”, dominanta in multe din operele sale.
PAUL IOAN
Comentarii