Numita de celebrul sculptor Auguste Rodin „Acropole al Frantei”, catedrala este unul dintre locurile sacre inchinate Sfintei Fecioare, cu o istorie ce se intinde pe o perioada de 17 secole, fiind considerata cea mai reprezentativa si mai bine conservata catedrala in stil gotic.
Inceputurile ei sunt invaluite in legende, se presupune ca aici ar fi fost un izvor miraculos la care se rugau druizii, cunoscut sub numele de „fantana Saints-Forts”. Pe locul acesta, la inceputul secolului al IV-lea, imparatul roman Constantin a construit o biserica, iar in era carolingiana aici se inalta o catedrala romana care insa a fost distrusa de incendii.
In 1020 un faimos teolog si consilier la curte a inteles aura magica a locului si a initiat reconstructia catedralei, lucrare ambitioasa terminata in 17 ani. Constructia era impunatoare, continand o cripta fara transept, cea mai mare din intreaga tara, o nava cu lungimea de 104 metri, latimea de 15 metri si doua turnuri pe acoperis.
A devenit un important centru de pelerinaj, mai ales in vremea cruciadelor, cand aici a fost adusa o relicva deosebit de valoroasa. Este vorba de tunica Fecioarei trimisa de Charlemagne din Bizant in anul 876 si donata sfantului asezamant de Carol cel Plesuv. De altfel, o vreme, catedrala a fost cunoscuta sub numele de „Sancta Camisa”, unii teologi sustinand ca aceasta a fost purtata de Maica Domnului in momentul Bunei Vestiri, altii ca a fost purtata in ziua Sfintei Nasteri. La 10 iunie 1194 un incendiu devastator a distrus catedrala, in urma unui fulger ce a lovit unul din turnuri, dar „Sancta Camisa” a fost salvata, fiind considerata o minune a Fecioarei Maria.
Marcati de tragismul evenimentului, locuitorii din intreaga tara au contribuit cu donatii pentru finantarea lucrarilor de refacere a locasului. Stimulati si dornici sa-i redea vechea stralucire, constructori din toate categoriile au reusit sa ridice noul monument in 26 de ani, dar impodobirea lui se intinde pe inca 40 de ani, pana in octombrie 1260. Slujba de inau-gurare a fost oficiata de Papa Ludovic al IX-lea, canonizat ca Sfantul Ludovic, in prezenta regelui Ludovic al IX-lea, a carui stema a fost pictata deasupra intrarii in absida.
Catedrala este acum supla, parand ca ar vrea sa atinga cerul, deasupra fatadei de vest se ridica cele doua turnuri inalte din secolul al XII-lea, numite „Clocher Vieux” (Turnul Sud – 105 metri) si „Clocher Neuf” (Turnul Nord – 113 metri), completate cu un acoperis valurit, anuntand aparitia noului stil. Pe aceeasi fatada trebuie mentionata intrarea maiestuoasa, usile masive fiind inconjurate de 4.000 de figuri sculptate, reprezentand regi si personaje biblice.
In interior o padure de coloane rotunde si patrate creeaza un efect miraculos asupra celui care patrunde aici, iar ferestrele mici ale vechiului locas au fost inlocuite cu 1.200 de vitralii, printre cele mai spectaculoase din Franta. Acestea reprezinta nu doar regi, nobili si personaje sacre, ci si pelerini, oameni de rand, meseriasi care au lucrat aici, constituind o reala imagine a societatii Evului Mediu. Vitraliile sale stralucitoare pastrandu-se in forma lor originala, unul dintre detaliile care transmite o imagine a modului in care arata catedrala cand a fost construita.
Catedrala ramane un spatiu al activitatii spirituale, in acest scop a fost conceput labirintul aflat intre intrare si transept, pe nava principala, cu un diametru de 15 metri si compus din lespezi incastrate in pardoseala, pelerinul ce patrunde aici se invarteste in cercuri tot mai stranse pana atinge centrul. Ritualul se repeta la toate sarbatorile inchinate Sfintei Fecioare si aduce liniste spirituala si purificarea sufletului.
Destinatie de pelerinaj inca de la inceputul Evului Mediu, Catedrala Nôtre-Dame din Chartres impresioneaza prin splendoarea sa arhitecturala, prin istoria sa venerabila ce creeaza o atmosfera de veneratie si sfintenie – un mare triumf al artei gotice.
IRINA STOICA
Comentarii