Numit dupa muntele sacru Potala, Palatul din Lhasa este sediul lui Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului. Privita din departare constructia cu 13 etaje si acoperisul aurit pare inaltata conform unui plan strict. Apare ca o serie de blocuri rectangulare, cu zidurile exterioare usor inclinate. Aflat insa in interiorul zidurilor vizitatorul descopera o ingramadire anarhica de camere si coridoare, avand accesul bine mascat de stalpi sau cateva dintre miile de altare si statui care apar intr-un sir nesfarsit de la parter pana la ultimul nivel al cladirii, intr-o ordine aleatorie.
Acest labirint a luat nastere din dorinta fiecarui Dalai Lama de a avea mai multe altare si mai multe statui. Se crede ca erau zece mii de asemenea podoabe in primul palat, ajungand la 200.000 la ultimul. Fiecare dintre acestea era expusa total sau partial pe un nivel adaugat celui care era deja construit si impodobit. Cu toate ca ansamblul dateaza din secolul al XIII-lea, doua dintre palatele principale: Palatul Alb si Palatul Rosu nu a fost completate decat spre sfarsitul secolului al XVII-lea.
Palatul Potala este tipic pentru arhitectura tibetana. Palatul Alb si Palatul Rosu constituie cladirile principale ale complexului. Constructiile sunt legate intre ele astfel incat sa sugereze coborarea soarelui spre apus. Dusumelele si acoperisurile sunt impodobite cu mozaicuri realizate uniform, fara asperitati. Toata lemnaria peretilor este sculptata iar domurile aurite au forme diferite si sunt bogat ornamentate.
Inaltimea considerabila a cladirii si pozitionarea ei pe o stanca inalta au necesitat o munca imensa. Pietrele si pamantul pentru peretii inalti si grosi au ajuns la locul constructiei cu ajutorul magarilor sau chiar pe spinarile muncitorilor. Cuprul topit, care a fost pus in pereti pentru a-i intari impotriva cutremurelor, a fost turnat in apropierea santierului.
Cei mai multi dintre vizitatorii Palatului Potala pot vedea aceste intarituri metalice, in anumite zone, atat in Palatul Alb cat si in cel Rosu, partial deschise publicului. Aici a locuit ca si inaintasii lui, cel de al 14-lea Dalai Lama si tot aici s-au aflat birourile administratiei. Palatul Rosu este considerat „sufletul” edificiului. Vederea de pe acoperis, unde se ajunge nu pe o scara obisnuita, de piatra, ci pe una aparent subreda, este fara indoiala, emotionanta. Aflat acolo te simti, realmente, pe „acoperisul lumii”.
Mormintele ultimilor Dalai Lama – acele stupa aurite – sunt pastrate in Palatul Rosu. Opt asemenea stupa, continand trupurile conservate ale unor astfel de conducatori spirituali pot fi vazute alaturi de aceea a celui de al XIII-lea Dalai Lama, inalta de 14 metri, aurita si incrustata cu perle. In multe capele si altare din Palatul Rosu pot fi vazuti tibetanii rugandu-se si aducand ofrande. Capela Avalokitesvara, mai mica decat celelalte, aflata la un nivel superior, este considerata de tibetani unul dintre cele mai sacre locuri din Palatul Potala.
Din 1950 Palatul a fost neglijat aproape 40 de ani, cu toate ca, inca din 1961, fusese luat sub protectie nationala. In cele din urma, guvernul chinez a realizat ca locul reprezinta o uriasa atractie turistica si, vreme de sapte ani, cu o cheltuiala de multe milioane de lire, l-au restaurat cu multa atentie. Munca s-a terminat in 1995, la un an dupa ce Potala a fost pusa sub protectie UNESCO.
Comorile palatului: arme, statui, tesaturi, portelanuri, o multime de alte podoabe de aur, argint si jad, ca si obiectele de cult evoca istoria Tibetului din timpuri stravechi, mentalitatea si obiceiurile unui popor care si-a mentinut constiinta religioasa. In ciuda unor asedii scurte, a pericolelor de incendiu sau cutremur, Potala si-a pastrat intacta conditia sa de simbol inatacabil.
IRINA STOICA
Comentarii