Dimineata mananca jambon cu dulceata – de preferinta cea de trandafiri -, se plimba pe strazi (la New York, între 1939 si 1948) cu un clopotel ascuns în maneca pardesiului si clinchetul acestuia îi semnaleaza prezenta, este exclus din Academia de arte frumoase San Fernando din Madrid pentru ca a declarat ca nu exista nici un profesor suficient de competent pentru a-l examina (1926), poarta pantaloni scurti, pardesiu, mustata si favoriti dati cu ceara, iar cand este exclus din curentul suprarealismului, declara, precum un Ludovic XIV al picturii, ca „Suprarealismul sunt eu!”
A fost Salvador Dalí un complexat sau un personaj complex? Poate ca realizandu-si genialitatea artistica înnascuta, nu si-a mai putut suporta propria identitate si s-a decis sa se poarte ca un supraom printre muritori. De altfel, în interviurile din SUA vorbea despre el la persoana a treia, numindu-se „Divinul Dalí”.
Aceleasi rataciri comportamentale controlate le-a avut si-n dificila perioada cand îl aprecia pe Franco (aliat al lui Hitler împotriva lui Stalin), dar avea prieteni pe Einstein, Freud, Man Ray si pe magnificul fotograf evreu Philippe Halsman (cu care a realizat „Dalí Atomicus”, serie de fotografii cu pisici zburand printre suvoaie de apa aruncata din galeti). I-a trimis si lui Ceausescu un semn de apreciere (nu se stie daca în gluma sau nu). Deci, nici vorba de antisemitism, se credea un personaj planetar.
Daca din punct de vedere artistic, crezul sau spune totul – „metoda paranoiei critice de sondare a subconstientului pentru stimularea creativitatii”, din punct de vedere strict psihiatric poate ca relatiile sale cu Gala (sotie, muza si manager) ar putea lamuri mai bine lucrurile. S-a îndragostit nebuneste de rusoaica exilata Gala, sotia lui Paul Éluard, si s-a casatorit cu ea în 1934. Numai ca relatiile intime cu aceasta femeie au fost „saracacioase”, femeia recunoscand ca, pe langa toate cele, maestrul suferea de candaulism – barbatul permite femeii sale fantezii sexuale cu alti barbati, la care asista sau nu.
Gala, cu zece ani mai varstnica, traieste multe aventuri si la batranete chiar plateste pentru placerile ei. Cu toate astea, maestrul îi cumpara o vila de un milion de dolari în SUA… La randul sau, Dalí se împrieteneste cu transsexuala Amanda Lear (1965), cu care se casatoreste „spiritual”, ajutand-o sa devina cantareata. Tot un psihiatru ar trebui sa analizeze lucrarea „Marele masturbator”, în care se observa un act de felatie… La o receptie organizata la New York, Dalí o invita pe tanara (pe atunci) Cher sa se aseze pe un scaun pe care fixase un vibrator.
Cine a fost cu adevarat Salvador Dalí, talent incomensurabil si inimitabil al picturii secolului XX? Omul acesta parca nu a trait printre muritori, ci pe o planeta cu timpul relativ (ca în capodopera sa „Persistenta memoriei”). Admirandu-l pe Einstein, maestrul si-a construit viata ca pe un paradox de pus în icoana. Sofaua inventata de el, cu forma buzelor actritei Mae West, demonstreaza ca a iubit femeia, însa marea dragoste a vietii sale a fost el însusi.
Prieten dar si, vai!, tradator (l-a denuntat pe Luis Bunuel, în 1942, ca fiind ateu). Nemurirea lui s-a destramat încet-încet. A devenit senil, facea greva foamei pentru a putea levita, iar un incendiu l-a ranit grav. S-a retras la castelul Pubol (regele Spaniei îl onorase cu titlul de marchiz de Pubol), iar maladia Parkinson i-a afectat definitiv mana dreapta (unii servitori îl fortau totusi sa semneze unele schite pentru a le vinde). A murit la optzeci si patru de ani, dar parca traise atatea vieti cate culori exista în capodoperele sale.
PAUL IOAN
Comentarii