Dreptul la „petrecere” a fost castigat de muritori de la zei pentru ca – in primul rand – acestia se amestecau voiosi cu „supusii” atunci cand era vorba despre alungatul necazurilor si despre abrogarea moralitatii. Astfel, desi termenul de revelion, luat de la francezi si avand drept etimon cuvantul care inseamna „trezire”, toata lumea petrece asa cum n-a mai facut-o pe parcursul intregului an, pentru ca cea mai lunga noapte alba nu trebuie sa semene cu nici un alt chef sau chermeza. Cu alte cuvinte, de revelion este permis orice.
Marii maestrii ai artelor plastice si-au imaginat petrecerile in cinstea zeului roman Bacchus (Dionisos la greci) ca fiind intial o exclusivitate a femeilor, a preoteselor care se ingrijeau de acest cult la templul specific. Dar timpul a rasturnat traditia si, dupa disparitia politeismului, omul modern si-a adus aminte ca viata e scurta. Astazi, spre deosebire de celelalte chefuri ale anului, revelionul aduna lume pestrita, neamuri care se amesteca cu alte neamuri, straini deveniti peste noapte prieteni pentru ca se bucura de aruncarea la cosul istoriei a unui an ajuns la senectute. Daca sarbatoarea Craciunului aduna familia, la fel cum face si aniversarea nasterii sau onomastica, revelionul nu este bine sa se desfasoare acasa. Cel putin asta-i parerea sociologilor, care sustin ca satisfactiile cele mai mari sunt oferite daca exista o gazda neutra, intr-un loc public. Din punct de vedere practic, tambalaul si dezordinea e de preferat sa intre la socoteala altcuiva.
Si totusi, oricat de mult am vrea sa-i imitam pe zeii Olimpului sau ai Capitoliului, ceea ce ne sugereaza mitologia si, o data cu ea, imagistica marilor pictori, nu este foarte usor de pus in practica. Asa cum istoria artelor plastice cunoaste de la celebra panza „Festinul zeilor” a lui Bellini (continuata de Tiziano), femeile isi dau in petec fara rezerve, oferindu-si goliciunea petrecaretilor. Gratia si senzualitatea lor este, poate, prima forma de striptease, care astazi este rezervata doar anumitor localuri. Iar ceea ce sugereaza petrecerile exceptional ilustrate de maestrii Jordaens sau Rubens – printre multi altii – este ca exista trei dimensiuni fundamentale: mancare, vin, si stimulente sexuale. Este „regula de trei simpla” a chefurilor totale, pe care innoirea anului ar trebui s-o aduca celor care traiesc la maximum clipa.
O alta regula a divinitatilor pagane pe care o putem mai lesne respecta este aceea a unui lider sau a unui „capel maistru” care sa intretina focul distractiei si ca ucida momentele de plictiseala. Este, pentru mitologie si pentru pictorii barocului (in special), rolul pe care-l indeplineste Silenius, un sef al alaiului de cheflii ai lui Bacchus. Acest personaj trebuie sa dea exemplu tuturor care mai au retineri etice, el dandu-si in petec pana cand, in patru labe, cauta drumul spre butoiul cu vin printre picioarele mesenilor.
Dansul era o componenta esentiala in ritualul bachic al petrecerilor si astazi este la fel. Marele avantaj al revelioanelor in locuri publice este ca aglomeratia si semiintunericul ne ascund miscarile stangace in ritmul muzicii date la maximum si nu ne facem de ras, pentru ca harmalaia estompeaza lipsa de talent. Dar daca vorbim de revelioane publice, atunci sa recunoastem un mare defect al zeilor si stramosilor nostri: absenta jocurilor de zgomote si lumini feerice numite focuri de artificii. Pentru aceste fenomene ceresti trebuie sa le multumim chinezilor. Continuare logica a inventarii prafului de pusca, artificiile au fost folosite de chinezi inca din secolul XII, pentru alungarea spiritelor rele.
Proiectilele chinezesti stiau sa faca stele pe cer, sa pocneasca si sa arunce confetii. In marile piete ale oraselor din intreaga lume, de la New York la Sydney, focurile de artificii insotesc in mod obligatoriu anul nou. Si pentru ca bucuria acestui spectacol este imensa, astazi exista Festivalul mondial al artei pirotehnice (tinut vara, pe Coasta de Azur) si Olimpiada Pirotehnica, desfasurata la Manila (Filipine)… Revelionul trebuie sa fie o petrecere de neuitat, astfel incat pe tot parcursul anului care incepe sa ne amintim de clipele lui exotice, nu de mahmureala si indigestie.
(In foto: Regele bauturii – Jordaens)
PAUL IOAN
Comentarii