Hans Baldung "cel verde" sau "vrajitorul" a fost cel mai talentat elev al marelui maestru din Nürnberg, Albrecht Dürer. Iar cand cresti la "umbra" celui mai mare artist al Renasterii Nordului – cum a fost numit fara ezitari Dürer -, atunci trebuie sa te manifesti pe un drum cat mai original pentru a cuceri inimile privitorilor. Iar Baldung a reusit sa intre in istoria artei nu atat prin numeroasele sale realizari religioase, cat prin gravurile si panzele profane cu o tematica aproape naucitoare pentru acea epoca: frumusetea tineretii feminine, ravagiile batranetii si moartea. Un trio pe care maestrul german l-a studiat cu o gravitate si un cinism uneori frizand caricaturalul, grotescul.
Nascut in familia unui avocat cu pretentii de langa Strasbourg (pe atunci oras german), Hans Baldung (1484-1545) a refuzat sistematic sa urmeze studii superioare de drept si s-a orientat singur spre arta gravurii si a picturii. A intrat ucenic in atelierul lui Dürer din Nürnberg la nouasprezece ani. Pentru a fi deosebit de alti doi elevi cu acelasi nume de familie, a fost poreclit Grien (cel verde) sau Greinhals (vrajitorul) – pentru talentul cu care si-a impresionat repede profesorul. Atat de mult l-a pretuit Dürer, incat l-a numit un fel de adjunct al sau – conducea treburile in atelier pe perioada calatoriilor europene ale sale.
Dupa cativa ani, Dürer a fost mandru sa-si faca pelerinajele prin capitalele europene insotit de Baldung (care era cu paisprezece ani mai tanar). Ba chiar vindea gravuri ale elevului, pentru a-i ridica increderea in propriile forte. Cand a murit Dürer, Baldung a primit din partea familiei acestuia o suvita de par a mentorului – gest simbolic de apreciere suprema.
La maturitatea sa artistica, Baldung a fost numit "Correggio al Nordului" pentru frumusetea si claritatea desenului si pentru contrastele placute ale culorilor. A ajuns la Curtile regilor Carol V si Maximilian si a lucrat si la comanda unor reprezentanti de seama ai nobilimii germane. Ca si Dürer si Cranach, Baldung a sustinut curentul protestant al lui Luther. A fost chiar chemat la Dieta din Augsburg in 1518 (Coroana germana) si l-a reprezentat pe Luther aproape ca pe un sfant.
Originalele sale lucrari dedicate evolutiei anatomiei feminine au debutat cu o panza cutremuratoare: "Eva, sarpele si moartea". Apoi au fost realizate alte panze pe aceeasi tema, in care nemilosul analist al imbatranirii femeii a dat dovada de un fel de misoginism inegalabil si astazi. Din punct de vedere psihologic, maestrul din Nürnberg nu parea ca dispretuieste femeia, ci ca o compatimeste. El era casatorit cand a debutat cu aceasta tema infioratoare pentru privitor, iar sotia sa era o femeie exceptional de frumoasa – Margarthe Herlin, provenind dintr-o familie instarita. Astfel, la adapost de problemele financiare, artistul si-a desfasurat fara nici un stres ideile neplacute dar atat de sugestiv si emotionant realizate. Nudul unei femei tinere, alaturi de nudul unei femei in varsta si de trupul scheletic al mortii cu clepsidra in mana a facut inconjurul Europei, dand frisoane doamnelor. Din unele gravuri cu tenta pornografica, ar reiesi ca doar vrajitoarele pot reusi sa-si mentina fizicul apetisant, dar in urma pactului cu diavolul.
Unii critici l-au comparat pe Hans Baldung cu "caricaturistul" Hieronymus Bosch" (autorul capodoperei "Gradina placerilor lumesti"), numai ca Baldung este cel care regreta sincer anii tineretii trecatoare, fara sa satirizeze batranetea.
PAUL IOAN
Comentarii