Cei care vor avea curiozitatea sa admire magnificele fresce realizate de maestrul italian Giambattista Tiepolo (1696-1770) vor fi cu siguranta încântati de modul cum realizarile sale de pe cupolele unor edificii importante din Europa se deschid catre cer. Marele maestru nascut la Venetia, pe vremea barocului târziu, este cel mai important creator al imaginilor de bolta care pacalesc ochiul (trompe l’oeil), facându-ne sa credem ca seninul boltii albastre chiar se desfata sub privirile noastre. Din acest punct de vedere, criticul de arta si istoricul englez Michael Levey (decedat în 2008) spunea ca „Tiepolo este cel mai mare pictor decorativ al secolului XVIII”.
Nascut într-o familie venetiana saraca, cu sase copii, Giambattista devine orfan de tata la numai un an. Din fericire, originea nobila a numelui Tiepolo a condus la îngrijirea lui de catre nobilul venetian Battista Doria. Acesta a fost cel care si-a dat seama ca baiatul are un talent înnascut pentru desen si l-a dat în ucenicie lui Gregorio Lazzarini, un pictor de succes al orasului. Asa a ajuns Tiepolo sa cunoasca si sa adore lucrarile lui Tintoretto si Veronese – un maestru al spatiilor deschise si bine populate, al festinelor si atmosferei de buna-dispozitie care l-au inspirat aproape permanent pe viitorul mare maestru Tiepolo. Devenind din ce în ce mai cunoscut pentru maiestria uluitoare de a crea scene mitologice si religioase, Tiepolo este chemat sa realizeze prima sa fresca de bolta pentru biserica Biadene, de lânga Treviso. Era anul 1716 si tânarul maestru avea doar 20 de ani, dar acea realizare l-a consacrat.
O data cu trecerea anilor, marele maestru al „frescelor cu cer senin”, care înnobilau numeroase edificii de nobili de rang înalt, a cunoscut si o faima internationala. Fresce precum „Triumful Aurorei” si „Mitul lui Phaeton” au devenit repede apreciate în importante capitale europene. Astfel se explica solicitarea trimisa de printul-episcop Karl von Greiffenklau, pentru a decora palatul din Würzburg, din nordul Bavariei. Acolo, Tiepolo si fiul sau, Giandomenico, au realizat o capodopera inegalabila în domeniul frescelor, cu dimensiuni colosale – aproximativ 677 metri patrati –, intitulata „Alegoria planetelor si continentelor” (finalizata în 1753).
În plina glorie, Tiepolo se întoarce la Venetia natala si primeste atât de multe comenzi, încât unele au ramas neonorate, în pofida faptului ca avea o echipa solida în care lucrau si fiii sai Giandomenico si Lorenzo. Maestrul se casatorise în 1719, la 23 de ani, cu Maria Cecilia Guardi, sora unor pictori cu care se împrietenise pe „santierele” din Venetia… Împreuna cu fiii sai, Tiepolo reuseste sa onoreze comanda regelui Carlos al III-lea al Spaniei, pentru Palatul regal din Madrid. Capodopera realizata acolo se intituleaza „Apoteoza Spaniei” (1761). În capitala Spaniei, Tiepolo simte cum stilul sau începe sa fie considerat depasit si înlocuit cu neoclasicismul. Dar era prea batrân ca sa-si mai schimbe stilul luminos de lucru. A murit la Madrid, în 1770, anul nasterii lui Beethoven.
Tiepolo nu a fost numai un maestru greu de egalat al frescelor pline de serenitate, ci si gravor si pictor în ulei pe pânza. Astfel, el a facut o adevarata pasiune pentru regina Egiptului, Cleopatra, careia i-a dedicat mai multe pânze de mari dimensiuni, cea mai cunoscuta fiind „Banchetul Cleopatrei”, cu dimensiunile de 2,5 metri x 3,5 metri.
PAUL IOAN
Comentarii