Rareori, istoria artelor a retinut cazuri în care anumite creatii au „pacalit” la un prim contact simturile privitorului, facându-l sa creada initial ca se afla în fata unui obiect real.
Cu atât mai uimitor si mai valoros devine întregul inventar al unui muzeu – de altfel, celebru în întreaga lume – care expune cele mai reprezentative elemente ale naturii pure: nenumarate flori, plante ornamentale, fructe…
Problema cu colectia de flori de sticla a Universitatii Harvard, explica profesorul de botanica Donald H. Pfister, este ca sunt prea realiste. Chiar si primul director al muzeului, George Lincoln Goodale, a fost initial pacalit de modele.
În timpul unei calatorii din 1886 în Germania pentru a vizita casa viticultorilor Leopold si Rudolf Blaschka, a vazut ceea ce presupunea a fi o vaza cu orhidee înflorite, proaspat taiate.
Cu toate astea, în realitate, fiecare petala delicata si tulpina curbata erau lucrate manual, din sticla. Asa se face ca Goodale a comandat mii de modele botanice de la echipa tata-fiu – o serie cunoscuta oficial sub numele de „Colectia Ware” de modele de plante din sticla Blaschka. Astazi, colectia este gazduita într-o galerie dedicata la Muzeul de Istorie Naturala Harvard.
…Totul a pornit de la o calatorie pe mare. Leopold, batrânul Blaschka, îsi începuse cariera confectionând bijuterii de costume, accesorii de candelabru si alte articole de lux. A facut chiar ochi de sticla, atât pentru uz uman, cât si pentru taxidermie (împaiere).
O descoperire a venit însa în drum spre Statele Unite, în 1853, când nava lui Leopold a stat la ancora doua saptamâni, timp petrecut de acesta pentru a colecta si desena meduze si alte animale marine. Vrajit de aceste creaturi necunoscute, a început sa realizeze modele de sticla de nevertebrate marine la întoarcerea acasa.
Intre 1887 si 1890, maestrii Blaschka au fost de acord sa-si petreaca jumatate din timp realizând modele de plante, cealalta jumatate fiind dedicata modelelor populare de nevertebrate marine. Muzeele de istorie naturala din India pâna în Scotia au comandat mii din aceste modele prin cataloage de aprovizionare stiintifica. O parte se afla în colectia Harvard, incluzând o anemona de mare delicata si o meduza transparenta.
Mesterii artisti ai familiei Blaschka au folosit un procedeu numit prelucrarea la flacara – încalzirea tijelor de sticla transparenta sau colorata pe un arzator mic, apoi îndoindu-le cu clesti metalici – pentru a-si crea capodoperele.
Este o tehnica veche si destul de obisnuita de prelucrare a sticlei, însa „Blaschkii au avut abilitati cu adevarat exceptionale, spune expertul Pfister. Nu vei gasi flori perfecte, toate în acelasi stadiu de dezvoltare si, foarte important, creatorii lor au subliniat ca în creatiile de sticla nu au implicat niciun fel de trucuri. Nici chiar producatorii de sticla din zilele noastre nu îsi pot replica cu exactitate munca, desi au încercat într-o serie de concursuri anuale care aduc un omagiu maestrilor germani”, spune Pfister.
Maestrii Blaschka foloseau o masa de sticlar dotata cu o lampa, constând dintr-o ceasca prevazuta cu un fitil alimentat cu ulei de parafina, ce permitea prelucrarea si modelarea sticlei topite.
Leopold si Rudolf au folosit diverse procedee pentru a colora sticla, care era fie nuantata la cald, prin adaugarea de pigmenti (oxizi de metal) asimilati sticlei prin recoacere, fie prin aplicarea de culori reci. Fiecare model a necesitat o munca semnificativa de asamblare: diferitele componente au fost mai întâi modelate din tuburi de sticla încalzite, apoi întinse si modelate folosind unelte, în special pensete si ace.
Partile au fost solidificate prin prezenta firelor metalice, precum cuprul, facând posibila construirea unui cadru pentru model si, mai ales, consolidarea anumitor zone ale structurii, ca tulpinile ce sustin o anumita greutate (flori sau fructe).
Piesele care alcatuiesc o planta au fost asamblate prin adaugarea de sticla aplicata la diferite grade de fuziune si într-o ordine foarte precisa, iar unele parti au fost atasate cu lipici organic din piele de peste.
Colectia de flori de sticla a lui Leopold si Rudolf Blaschka constituie un exemplu singular în productia de modele legate de predarea botanicii. Abordarea este asadar stiintifica, dar nu numai. Prezenta diferitelor indicatii serveste si la traducerea acestor date stiintifice la nivel artistic: trecerea cu succes de la observarea plantei la fabricarea unui model care trebuie sa încorporeze toate caracteristicile acesteia.
Interesul pentru botanica pe care l-au cultivat Blaschka, combinat cu maiestria cunostintelor pe care le-au dezvoltat, au contribuit la a face din aceasta colectie o marturie incomparabila a tehnicilor artizanale puse în slujba muzeului, didactic si de stiinta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii