Omul beneficiaza în mod esential de doua modalitati de comunicare. Pe lânga vorbirea sonora, transmiterea de mesaje cu ajutorul mâinilor a fost întotdeauna o forma de apropiere sau de respingere, de discordie, între indivizi aflati fata-n fata. Evident, la acelasi capitol trebuie sa fie amintit si limbajul privirii ori cel al posturii generale a unui personaj.
Pe aceste „mijloace” de interrelationare se bazeaza în mod absolut firesc si obligatoriu diseminarea mesajului artistic. Iar în ceea ce priveste artele plastice, daca ne raportam numai la cele mai importante doua forme de arta – pictura (cu „adiacentele” ei) si sculptura – cu atât mai semnificativ devine rolul reproducerii imaginii, respectiv formei mâinilor.
Ce reprezinta mâinile în arta? Prezentate în diferite pozitii, mâinile simbolizeaza energia inerenta, cum ar fi meditatia, receptivitatea, unitatea si întelepciunea. Mâna a fost gândita de multa vreme ca un canal de putere – transformând energia nevazuta în lumea formei.
Mâini care vorbesc… Pentru a argumenta cele mentionate anterior, ar fi poate suficienta evocarea acelui magistral segment al capodoperei lui Michelangelo care împodobeste Capela Sixtina, sugerând Facerea: clipa de taina si de revelatie în care Creatorul îsi anima propria capodopera, pe Adam cel înca neînsufletit, întinzând un deget catre mâna întinsa a acestuia, spre a stabili acea conexiune suprema din care a prins contur armonios si culoare haosul.
Cum ne place sa credem ca totul în Univers se afla într-o evolutie progresiva continua, îndraznim sa alaturam acestei imagini o alta. Si nu pentru valoarea sa artistica, incomparabil mai modesta fata de cea a geniului renascentist, ci pentru o simbolistica implicita, cu trimitere la faptul ca mintea umana este capabila si ea de înfaptuiri uimitoare.
Este vorba despre celebra lucrare a graficianului M.C. Escher, „Mâini desenând”. La o prima vedere, cele doua mâini doar se deseneaza reciproc, însa mesajul pe care privitorul îl poate percepe – cu referire si la fresca de la Vatican – este acela ca gestul creatiei se poate interioriza, devenind unul reflexiv, în sensul ca elementul creat are el însusi capacitatea de a crea si de a se recrea.
Un comentariu mai amplu pe aceasta tema ar oferi nenumarate revelatii si surprize tulburatoare, însa un singur lucru adaugam la comentariul desenului lui Escher: fara niciun fel de îndoiala, o parte a mesajului se suprapune celui oferit de multimilenarele reprezentari ale miscarii eterne si ale „unitatii si luptei contrariilor”, identificat de pilda în simbolul Yin-Yang. Mâinile, în forma lor cea mai adevarata, sunt universale si fara gen; ca simbol, ele sunt bine întelese în diferitele lor forme si joaca un rol important atât în comunicare, cât si în creatie doua elemente ce rezuma arta, în general.
Mâinile reprezinta umanitatea pentru ca oamenii construiesc lucruri cu ele. Ele sunt catalizatorul creativitatii noastre, eliberând electricitatea creierului nostru în Univers, pentru ca natura sa le vada.
Îngropate în pestera Maltavieso din Spania se afla cele mai vechi picturi rupestre cunoscute. Ele constau în reprezentari de animale si, mai ales, mâini!
Acestea au fost realizate cu „sabloane” vii plasate pe perete si, probabil, stropit peste ele cu vopsea. Folosind tehnica de datare cu uraniu-toriu, oamenii de stiinta au plasat data picturii cu peste 64.000 de ani în urma, cu aproape 24.000 de ani înainte ca oamenii moderni sa apara în Europa, ceea ce înseamna ca acestea au fost probabil facute de oameni de Neanderthal sau de o specie de Sapiens.
Mâinile au fost (sunt), de asemenea, un simbol al solidaritatii. Exista doua aspecte si, respectiv, reprezentari standard ale acestei idei. Prima este strângerea de mâna: fie un gest preistoric pentru a semnala ca mâna nu detine arme, fie, probabil, un juramânt sau o promisiune de credinta.
Artistii au intuit dintotdeauna aceste aspecte deloc simpliste ce alcatuiesc lumea noastra reala si, asa cum am remarcat, au aratat prin imaginea în ipostaze infinite a mâinilor sentimentele pe care doreau sa le reprezinte.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii