Fondul „România profunda”

           O scrisoare primita din partea inginerului constantean Gheorghe I. Basarabeanu analizeaza o „disectie” facuta de mine unei clipe a verii trecute si emite câteva idei relativ la ceea ce Fukuyama numeste capitalul social sau ceea ce Marx numea fortele de productie.

           O scrisoare primita din partea inginerului constantean Gheorghe I. Basarabeanu analizeaza o „disectie” facuta de mine unei clipe a verii trecute si emite câteva idei relativ la ceea ce Fukuyama numeste capitalul social sau ceea ce Marx numea fortele de productie. Cititorul nostru îsi exprima speranta ca, în viitor, aportul României la globalizare nu va fi doar o inevitabila furnizare a elitelor noastre catre cei bogati. Elitele noastre, iesite din zestrea nativa a poporului, mediul de existenta si educatie nu sunt bine folosite de societatea noastra, este de parere inginerul Basarabeanu, sugerând diverse modalitati pentru încurajarea tinerilor de valoare, a creatorilor de bunuri culturale.
           Leg aceasta scrisoare de o excelenta initiativa a Academiei Române, care a invitat, de curând, politicieni din tot spectrul, la o discutie despre rolul si locul pe care trebuie sa-l aiba cultura – deci si stiinta – în societatea româneasca a anilor de dupa 2000. Au fost prezenti la întâlnirea organizata de criticul literar Eugen Simion, presedintele Academiei, multe dintre stelele publice ale momentului, fiecare încercând sa creioneze o strategie de punere în valoare a intelectualului român, cel pur si simplu „uitat” la el acasa dar care devine repede rentabil în orice parte a lumii ar merge. Ma asteptam, marturisesc, la mai mult, din partea unor conducatori de partide care sunt, ei însisi, adevarati intelectuali, dar masa rotunda nu a trecut de generalitati, cu doua exceptii. Una a venit din partea ministrului de Externe, dl Petre Roman si a însemnat un fel de anunt public prin care cercetatorii nostri în stiinta au fost informati ca fonduri ale Uniunii Europene chiar ne sunt puse la dispozitie si ca ele pot fi fructificate, cu conditia ca programele prezentate „cenzorilor” de la UE sa fie interesante, atragatoare, promitatoare, inovatoare. Or, spune dl Petre Roman, din peste 500 de programe prezentate pâna acum la ceea ce se numeste FPS abia 36 sau 37 au trecut de furcile caudine! Bani exista, în continuare, Agentia Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inovatie (ANSTI) are cele mai bune intentii, asa ca lumea cercetarii stiintifice se poate adresa cu încredere mai marilor Europei…
           A doua exceptie: profesorul Dan Voiculescu, cunoscut om de afaceri, de mare succes, interesat de fenomenul inovatiei, cel care misca, în zilele noastre, economia planetei. Preluând o sintagma a academicianului Eugen Simion – exista, dincolo de noi, si putin observabila, o Românie profunda, spune presedintele Academiei Române – dl profesor Voiculescu propune crearea unui fond special de risc (sub forma unei fundatii? a unei banci de investitii? a unei societati comerciale pe actiuni? domnia sa nu ne-a dat detalii) care sa acorde credite unor grupuri de cercetatori, pe teme si subiecte acceptate de un juriu sau o comisie de specialisti reputati. Si ca sa arate ca nu vorbeste doar pentru partea emotionala a receptorilor, profesorul Dan Voiculescu a adaugat: eu pun 10 miliarde de lei în acest fond si va cer sa faceti apel catre toti oamenii bogati din România pentru a depune, fiecare, 6% din averea dobândita dupa 1989, în scopul de a strânge suficient de multi bani pentru a ne permite proiecte care sa ne aduca înapoi acasa marile minti plecate în exod aiurea în lume! Ma grabesc sa consemnez evenimentul, marturisesc ca-l astept de multa vreme – si ca îl astept pregatit, însasi aceasta rubrica din revista noastra consemnând, nu de putine ori, fapte de la o „Bursa a Inventiilor” care, puse în practica, ne-ar scoate la liman. Nu mai avem decât sansa de a ne vinde, pe bani buni, cultura, si-a încheiat profesorul Dan Voiculescu pledoaria de la Academia Româna…