Radio-telefonie „in bucla”

           Americanii au descoperit, cu multi ani în urmã, un mare secret: cu cât ieftinesti convorbirile telefonice, cu atât economia, cercetarea stiintificã, cultura merg mai bine! (în marile lor universitãti, de pildã, acolo unde se „coc” tehnologiile secolului XXI, utilizarea telefonului este gratuitã, stiati?). În consecintã, trogloditul nostru Romtelecom este, evident, una dintre frânele fundamentale ale metabolismului national – asa cã eu cer public pur si simplu demolarea penibilei institutii, cea care nu numai cã saboteazã circuitul informatiei dar si interzice accesul la Internet, spatiul exploziv de dezvoltare a lumii de astãzi!
           Dar nu numai penibilul monopol greco-românesc este de condamnat cãci, iatã, aflu cã si francezii sunt nemultumiti de France Telecom-ul lor si se grãbesc si ei sã-i punã bete în roate.

           Americanii au descoperit, cu multi ani în urmã, un mare secret: cu cât ieftinesti convorbirile telefonice, cu atât economia, cercetarea stiintificã, cultura merg mai bine! (în marile lor universitãti, de pildã, acolo unde se „coc” tehnologiile secolului XXI, utilizarea telefonului este gratuitã, stiati?). În consecintã, trogloditul nostru Romtelecom este, evident, una dintre frânele fundamentale ale metabolismului national – asa cã eu cer public pur si simplu demolarea penibilei institutii, cea care nu numai cã saboteazã circuitul informatiei dar si interzice accesul la Internet, spatiul exploziv de dezvoltare a lumii de astãzi!
           Dar nu numai penibilul monopol greco-românesc este de condamnat cãci, iatã, aflu cã si francezii sunt nemultumiti de France Telecom-ul lor si se grãbesc si ei sã-i punã bete în roate. Cum? Pe douã cãi zguduirea monopolului este posibilã: fie creezi concurentã solidã – mai multe societãti de comunicatii telefonice intrã în competitie, deci scade pretul impulsului telefonic – fie gãsesti tehnologii care forteazã monopolistii la venituri mai mici. Francezii, în disperare de cauzã, au ales varianta a doua, oficiul public numit Autoritatea de Reglare a Telecomunicatiilor atribuind, în cursul verii anului 2000, frecvente radio unor operatori locali de telecomunicatii. Care operatori vor crea, fiecare, „bucla localã” radio, cea care realizeazã legãtura terminalã spre abonat. Folosind o statie de emisie, operatorul de telecomunicatii acoperã un sector cu raza de 4-12 km, distribuind comunicatiile spre 4000 de abonati, dupã ce le „culege” cu ajutorul unei antene de la centrala Telecom si le decodeazã pentru aparatul telefonic, faxul si repondeurul „ochit”. Locuinta abonatului telefonic mai are a se dota – fatã de instalatia de acum – doar cu un mic dispozitiv de receptie, o antenã – la fel marile societãti comerciale sau institutiile care devin, ele însele, operatori locali proprii de telefonie.
           Ce se câstigã? O ieftinire dramaticã a impulsului telefonic – pretul se reduce la jumãtate! Plus instalarea infinit mai usoarã a aparatului în casa abonatului (nu mai apar fire si cabluri complicate si care pot fi usor deranjate de fel de fel de lucrãri, sub caldarâmul strãzii sau deasupra ei). Plus zguduirea unei institutii care, de la Alexandru Graham Bell, inventatorul telefonului, nu prea se grãbise sã facã mari pasi înainte, desi reteaua infinitã numitã Internet oferã posibilitãti uriase de adaptare (si ieftinire) a telefoniei. O piatã sigurã, declarã partizanii radio-telefoniei „în buclã”, cu deja 650 milioane de dolari investiti în anul 2000, si peste 1,5 miliarde dolari prevãzuti ca investitii pentru urmãtorii trei ani.
           SAH-MAT, Romtelecom!