Batranete, haine grele… De obicei, ideea vechiului cantec se leaga implicit de sanatatea deteriorata ireversibil, insa inaintarea in varsta devine frecvent dificil de acceptat nu numai fiindca intregul trup se misca tot mai lent, memoria joaca feste, durerile fizice si fricile pun stapanire pe judecata pe nesimtite, ci si pentru ca acum apar asa-numitele boli ale batranetii, foarte putin cunoscute, deci imposibil de vindecat. Iata, de pilda, alaturi de cumplita maladie Alzheimer sta, pe un plan de gravitate similar, o alta boala cu nume uman, care face ravagii: Parkinson.
Boala Parkinson afecteaza capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, in mod normal, o substanta numita dopamina (mediator chimic prin intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile corpului). In boala Parkinson, aceste celule se distrug, iar pacientul devine incapabil de a efectua cele mai simple miscari. Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acestia pot fi factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii liberi. Din pacate, expertii inca nu cunosc cu certitudine cauza acestei boli. Varsta avansata este singu-rul factor de risc cunoscut pentru Parkinson. De obicei debuteaza dupa 50 de ani, dar poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri! Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de stadiul de evolutie. Ele pot sa nu se dezvolte decat in fazele tardive ale afectiunii la unii bolnavi.
Cele mai frecvente simptome sunt: – oscilatii lente si regulate, de cele mai multe ori ale mainii, bratului sau piciorului; tremorul este unul dintre primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa. El apare atunci cand persoana afecta este treaza, in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza atunci cand aceasta misca partea afectata a corpului; – rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului din cauza rigiditatii musculare; – miscari incetinite si limitate, mai ales atunci cand pacientul incearca sa se miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile; – slabirea muschilor fetei si gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este una monotona si soptita.
Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate duce la o expresie faciala fixa, asa-numita "masca parkinsoniana"; n dificultati in deplasare si in mentinerea echilibrului. Bolnavii de Parkinson pot face pasi marunti si tarandu-si picioarele tinute foarte apropiate, se pot inclina putin in fata din talie (pozitia garbovita), si de asemenea apar probleme cu intoarcerile din timpul mersului. Balansul si problemele de echilibru pot duce si la cazaturi (de obicei, acestea apar insa mai tarziu in evolutia bolii); n constipatia este si ea obisnuita la acesti bolnavi, iar controlul mictiunii e dificil si pot aparea urinari frecvente si imperioase. Totodata, o persoana cu Parkinson poate deveni cu usurinta dependenta de cei din jur, fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa depaseasca momentul.
Fireste, posibilitatea ameliorarii starii bolnavului se afla in centrul preocuparilor specialistilor, insa deocamdata nu exista niciun tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii. Scopul acestui tratament este de a suplini lipsa dopaminei, factor ce cauzeaza simptomatologia afectiunii. Tratamentul este inceput, de obicei, cand simptomele bolii duc la infirmitatea persoanei, aceasta nemaiputand sa-si desfasoare activitatile zilnice. El nu trebuie initiat la debutul bolii, deoarece medicamentele utilizate au un sir de reactii adverse, iar capacitatea lor de a stopa evolutia simptomelor se uzeaza cu trecerea timpului, bolnavul avand nevoie de doze tot mai mari de pastile pentru a se simti bine. Tratamentul poate fi diferit, in functie de simptome, de varsta pacientului, precum si in functie de raspunsul acestuia la medicamente. Este nevoie de timp pentru ca neurologul sa stabileasca o combinatie eficienta de medicamente, care sa-si faca efectul la fiecare persoana in parte. Tratamentul chirurgical poate fi si el luat in calcul, atunci cand medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului.
Electrostimularea profunda cerebrala e un tratament nou in terapia maladiei Parkinson. Aceasta terapie foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a creierului. Ele sunt generate de electrozi plasati printr-o interventie chirurgicala in creier. Din pacate, aceasta tehnica chirurgicala nu este practicata in mod frecvent, in schimb se mai apeleaza la o operatie de tip mai vechi – palidotomia – cu rezultate remarcabile. Totusi, trebuie spus ca, deoarece nu se cunosc cauzele aparitiei acestei boli, pe moment nu exista masuri de profilaxie cu adevarat eficiente.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii