La fel ca peste tot in lume, evolutia civilizatiei romane se leaga in mod vital de relatia vitala dintre uman si divin, dintre pamantesc si salasul sfintilor. Colindate de turisti ori cunoscute doar de putini si discreti pastratori ai acestor ultime taine vii ale trecutului, locurile ce au adapostit, acum sute sau mii de ani, eremiti, rugatori de bunavoie separati de semeni ori mici comunitati de sihastri, locuri anume cautate in special in salbaticia muntelui, se gasesc pe tot intinsul tarii. Totusi numai foarte putine se afla adunate parca in adevarate manunchiuri de lumina si miracol. Va invitam sa pasiti, cu bucurie si respect, in cateva mici oaze de liniste si aducere-aminte!
Corbii de Piatra, Arges
Mergand spre nord, pe valea Raului Doamnei, in pamant ce musteste de istorie veche ori moderna, poti ajunge sub o stanca inalta de vreo 30 de metri, unde legenda spune ca ar fi fost omorat un urias, ale carui oseminte mai pot fi vazute incremenite in trupul muntelui. La 23 iunie 1512, monahia Magdalina reinfiinta manastirea de la Corbii de Piatra, pe care o inchina domnitorului Neagoe Basarab. Ea continua de fapt o traditie veche cel putin din veacul al XII-lea, lacasul fiind totodata si prima manastire de calugarite atestata documentar la noi in tara. Mai tarziu, diaconul Paul de Alep, care in 1658 il insoteste pe patriarhul Macarie al Antiohiei in Tara Romaneasca, viziteaza si biserica din piatra de la Corbi, despre care spune ca este „o biserica mica, dar foarte frumoasa, in care se mai pot inca vedea pe pereti urmele vechii zugraveli (fresca bisericeasca rarisima din acest punct de vedere, n.n.) si care a fost redeschisa in urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfant”.
„Micul Athos romanesc”
Acest supranume al fabulosului complex rupestru din Muntii Buzaului defineste cel putin in parte un fenomen care continua sa ii uimeasca pe cei ce se incumeta sa se ia la tranta cu urcusul prin codrii desi de la curbura Carpatilor. Despre numeroasele si incredibilele lacasuri de piatra, folosite deopotriva de ciobani si haiduci, de hoti si localnici prigoniti de pagani, dar mai cu seama de sihastri, s-au scris mii de pagini, s-au realizat filme, cercetari si studii mai mult sau mai putin stiintifice. S-a mers pana acolo incat s-a emis si o ipoteza incredibila despre imortalizarea intr-un perete de piatra a unei probabile… vizite extraterestre! Dincolo insa de legende si eresuri deloc linistitoare, despre comori si duhuri necurate, realitatea unei vieti monahale fascinante ni se arata inca in toata splendoarea si salbaticia „triunghiului” buzoian Nucu – Alunis – Colti.
Biserici subpamantene de creta
Ansamblul rupestru Basarab-Murfatlar se afla la numai 15 kilometri de „Marea cea Mare”, avand vechimea reala, fara indoiala, mult inainte de anul 992 d. Chr., datare daltuita pe unul dintre pereti. Complexul e alcatuit din camere si galerii, fiind sapat intr-un deal din apropierea carierei de extragere a cretei din Basarabi. A fost descoperit abia in vara anului 1957, in urma unor lucrari de extindere a zonelor de exploatare a cretei, iar importanta sa este inestimabila, cel putin pentru faptul ca el a adapostit, in opinia cercetatorilor, prima biserica si primele chilii ale unei manastiri, de pe teritoriul Romaniei. Iata asadar numai cateva locasuri de perpetuare a credintei noastre stravechi, dar mai cu seama a vietuirii oamenilor acestor locuri, in perfecta ingemanare cu natura.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii