Povestiri la granita dintre milenii

           Despre Paul Dimitriu am mai scris în aceasta coloana, acum câteva luni, cu ocazia aparitiei lucrarii sale „Contraargument”. Ideea era acolo una de bun simt: fara contraargument nu exista un dialog, o lume doar a argumentelor este o lume condamnata la monolog.

           Despre Paul Dimitriu am mai scris în aceasta coloana, acum câteva luni, cu ocazia aparitiei lucrarii sale „Contraargument”. Ideea era acolo una de bun simt: fara contraargument nu exista un dialog, o lume doar a argumentelor este o lume condamnata la monolog. Acum, Paul Dimitriu revine pe piata cartii cu o noua lucrare tiparita de editura Paideia. E vorba despre volumul „Povestiri în pragul mileniului”, aparut acum câteva saptamâni. Este tot o carte de eseuri ca si penultima sa carte, analize profunde ale timpului în care traim, portretul social si politic al anului 2000, adica a acelui an în care australienii credeau ca organizeaza prima olimpiada de vara a noului mileniu, când de fapt era ultimul an al unui mileniu despre care nici chiar noi, care am trait în secolul trecut, nu-l cunoastem foarte bine. Daca ar trebui sa compar gândurile asternute pe hârtie de Paul Dimitriu le-as compara, aproape pe nepregatite, poate si pentru ca ascult un exceptional reportaj despre cântareata portugheza, Amalia Rodriguez. Sunt rânduri triste despre lumea în care traim, cuvinte grele, idei profunde. Nu ca timpul pe care îl traim este la acest nivel, dimpotriva el este strabatut de frivolitate si nimicnicie de la un capat la altul. Dar asta nu înseamna ca un om aflat la o vârsta reflexiva nu extrage din toata superficialitatea existentei cotidiene ideile de piatra pe care ne putem sprijini. Nu se ocupa pentru prima oara Paul Dimitriu cu asemenea lucruri. Este incredibil, dar autorul a debutat în 1942 cu „Puncte de vedere în dreptul public” pentru a scrie a doua carte în 1945, în acei ani incerti, „Spre o noua tehnica a libertatii”. Libertatea care a urmat anului 1947 l-a obligat pe Paul Dimitriu sa scrie a treia carte de-abia în 1969. Vreau sa spun cu asta ca, de fapt, Paul Dimitriu nu este un produs al societatii postdecembriste, când tot omul care a avut un pix s-a apucat de scris romane sau eseuri. „Povestiri în pragul noului mileniu” este o carte deosebita, a unui autor care are ce spune. El, care traieste, alaturi de toti, „urmarile mutatiilor produse de noua civilizatie cantitativa, în care am intrat, si de era eliberarii sexuale, dezlantuite de Sigmund Freud”. Vorbind despre societatea în care traim, si noul mileniu nu se anunta linistit (aflat sub iminenta unui razboi sfânt asemanator cu cel din evul mediu), Paul Dimitriu pomeneste despre vara anului 2000 când a asistat neputincios la lansarea furibunda a ideii pluralismului identitar, „adica dezmembrarea unei natiuni unitar închegate, prin reinstalarea în actualitatea postmoderna a unor limbi care de mult nu mai sunt materne”. Nu se refera la situatia de la noi, ci la situatia din Belgia si chiar din Franta, „unde s-a cerut oficial introducerea obligatorie, din clasele primare, a limbilor bretona, basca, occitana si corsicana în regiunile respective”. Lumea se schimba si Paul Dimitriu e bucuros sa observe ca si alti gânditori francezi „au denuntat operatiunile de dezinformare practicate de NATO si de americani asupra desfasurarii razboiului umanitar împotriva Iugoslaviei”. Lucrurile nu stau pe loc; în primul an al noului mileniu se pregateste un alt razboi si cine stie câte întâmplari si dezinformari ne vor mai fi date sa traim. Poate ca nimic nu e mai adevarat decât definitia data de James Joyce: „History is a nightmare from which I am trying to awake”, adica „Istoria este un cosmar din care încerc sa ma trezesc”. Mai ales acum, în era globalizarii când pâna si declaratiile politice si obedienta natiunilor fata de Fratele Mare de peste Ocean s-au globalizat. Adica, acum parca e vremea argumentelor unice si a lipsei de contraargument.