Critica n-a murit!

          Nu m-am ocupat cam de multa vreme de o carte de critica literara. Ma numar printre cei care spun ca literatura exista chiar si în acesti ani sumbri pentru cultura, ceea ce a murit a fost critica literara.

          Nu m-am ocupat cam de multa vreme de o carte de critica literara. Ma numar printre cei care spun ca literatura exista chiar si în acesti ani sumbri pentru cultura, ceea ce a murit a fost critica literara. Nu numai ca ea nu mai are puterea (si nici dorinta) de a da o directie în literatura româna, dar nici macar nu mai este în stare sa fie la curent cu cartile de literatura care apar, asa cum apar, cu chiu, cu vai. Si totusi, exista si surprize placute. Exista critici literari seriosi, pentru care aceasta meserie este o vocatie. Nicolae Bârna chiar citeste carti si chiar se încapatâneaza, fara sa obtina nici un avantaj material de pe urma acestei îndeletniciri paguboase, sa scrie despre cartile bune. Rezultatul? La editura Albatros, în colectia de Critica si istorie literara, i-a aparut de curând cartea „Comentarii critice”, o lucrare în care se ocupa de proza (mai ales) de azi. Nicolae Bârna (nascut în 1950) este unul dintre criticii literari care, în ciuda faptului ca nu e primit în „elita” criticii românesti de catre cei care stabilesc „ierarhiile”, este unul dintre putinii critici literari care au „organ”, cum se zice. Unul dintre putinii critici literari care reuseste chiar sa înteleaga cartile pe care le citeste si asta datorita unui „nas” deosebit pentru ideile literare. El nu se multumeste sa scrie cronici telegrafice si superficiale, dimpotriva, realizeaza consistente eseuri literare pe marginea cartilor de literatura contemporana. Merita sa mai amintesc faptul ca volumul lui Nicolae Bârna, „Tepeneag. Introducere într-o lume de hârtie”, publicat în 1998, a fost distins cu Premiul pentru debut al Salonului de carte de la Cluj-Napoca si cu premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române. Noua sa carte „Comentarii critice” continua sa ne arate un Nicolae Bârna atent la fenomenul literar actual. Fie ca spune „Pe frontul brebanian (aproape) nimic nou”, în care este analizata extrem de pertinent opera lui Nicolae Breban, fie ca se ocupa de Mircea Cartarescu în „Triumful solipsismului sau… întoarcerea demiurgului” în care analizeaza romanul „Orbitor”, fie ca analizeaza „Calatoria Luceafarului”, scris de mine în 1997 („Fabula rock-and-roll si panorama a desertaciunilor”), fie ca se opreste la volumul de proza al lui Daniel Banulescu „Te pup în fund, Conducator iubit”, fie la „Carte de trecere” semnata de Catalin Târlea, Nicolae Bârna dovedeste ca nu are complexe în fata literaturii contemporane, o cunoaste bine, îi întelege resorturile si semnificatiile si stie sa-i guste deliciile. Iata câteva exemple din care reiese analiza subtila a lui Nicolae Bârna. „Ziua si noaptea (romanul lui Nicolae Breban, adaugirea mea) actualizeaza înca o data o „cursa” în care pot cadea cititorii naivi, doritori de certitudini, neamicii ambiguitatii. „Cursa” asezata în calea lor de o (persistenta) inceritudine: e Nicolae Breban un prozator „de idei”, cu ambitia impunerii unui discurs ideologic, ori un scriitor „de observatie” (realist, „mimetic”)… Cheia enigmei sta, fara îndoiala, în raportarea la polifonia dostoievskiana…”. Despre romanul „Orbitor” al lui Mircea Cartarescu (un roman stralucitor, fara nici o îndoiala), Nicolae Bârna propune o lectura nu postmoderna cum ar fi tentati criticii sa faca la repezeala, ci o lectura mai profunda în care criticul observa o deviatie de la postmodernism a lui Cartarescu, o deviatie benefica a carei finalitate este marea literatura: „Ce se întâmpla, de fapt, în „Orbitor”? Se întâmpla multe, totul chiar. Literalmente, totul! Cartea da curs… unei pulsiuni titanice”. Daniel Banulescu, în viziunea lui Bârna, a câstigat în consistenta: „Fata de precedenta carte, condeiul de prozator a lui Daniel Banulescu s-a mai îmblânzit, viziunea globala a câstigat în profunzime si s-a carturarit”. Despre romanul lui Catalin Tîrlea aflam ca este”scris fara non-conformism lexical: aspectele argotice ori vernaculare nu sunt escamotate, ci reduse la o pondere rationala, Catalin Tîrlea se afirma pe toate lungimile de unda stilistice ca un anticalofil”. Închei aici scurtele note pe marginea cartii lui Nicolae Bârna cu observatia ca este o carte inteligenta care se poate citi în registru inteligent.