Orice maladie are la origine elemente invizibile cu ochiul liber, insa unele sunt cauzate (si) de factori agresivi omniprezenti, frecvent necunoscuti si care nu pot fi indepartati ori izolati, pur si simplu fiindca fac parte din mediul nostru de viata, oricare ar fi el. Este si cazul radonului – un gaz radioactiv natural, care poate fi gasit in concentratii mari in medii interioare, cum ar fi casele si locurile de munca.
Radonul constituie una dintre principalele cauze ale cancerului pulmonar. Este vorba despre un gaz radioactiv lipsit de miros, culoare si gust, produs din degradarea radioactiva naturala a uraniului, care se gaseste in toate rocile si solurile. El se gaseste si in apa.
Se estimeaza ca radonul determina intre 3% si 14% dintre toate cazurile de cancer pulmonar din oricare tara, in functie de nivelul mediu national de radon si de prevalenta fumatului. Sub acest ultim aspect, trebuie precizat ca riscul de cancer pulmonar este mai mare pentru fumatori, din cauza efectelor sinergice ale prezentei radonului cu fumatul.
Pentru majoritatea oamenilor, cea mai mare expunere la radon apare in casa, unde ei isi petrec o mare parte din timp, desi locurile de munca interioare pot fi, de asemenea, o sursa de expunere. Concentratia de radon in cladiri depinde de: – geologia locala; – traseele disponibile pentru trecerea radonului din sol in cladire; – emanatiile de radon din materialele de constructie; – rata de schimb dintre aerul interior si cel exterior, care depinde de constructia cladirii, de obiceiurile de ventilatie ale ocupantilor si de etanseitatea cladirii.
Radonul patrunde in cladiri prin crapaturi in podele sau la jonctiunile podea-perete, goluri in jurul tevilor sau cablurilor, pori mici in peretii cu blocuri goale, pereti de cavitate sau bazine sau drenuri. Nivelurile de radon sunt de obicei mai ridicate in subsoluri, pivnite si spatii de locuit in contact cu solul. Cu toate acestea, o concentratie considerabila de radon poate fi gasita si deasupra parterului.
Concentratiile de radon variaza considerabil intre cladirile adiacente, precum si in interiorul unei cladiri de la o zi la alta si de la o ora la alta. Datorita acestor fluctuatii, este de preferat sa se estimeze concentratia medie anuala de radon in aerul interior prin masuratori timp de cel putin 3 luni.
Nivelurile de radon rezidentiale pot fi masurate intr-o maniera ieftina si simpla prin intermediul unor mici detectoare pasive. Masuratorile trebuie sa se bazeze pe protocoale nationale pentru a asigura coerenta, precum si fiabilitatea pentru luarea deciziilor. Testele de radon pe termen scurt, efectuate in conformitate cu protocoalele nationale, pot fi valoroase atunci cand se iau decizii in situatii sensibile la timp, cum ar fi vanzarile la domiciliu sau pentru a testa eficienta muncii de atenuare a radonului.
Reducerea radonului in interior
Exista metode bine testate, durabile si rentabile pentru prevenirea radonului in cladirile noi si reducerea lui in locuintele existente. Aceasta ar trebui luata in considerare cand se construiesc noi structuri, in special in zonele predispuse la radon.
In multe tari din Europa, SUA si China, masurile de protectie in cladirile noi sunt incluse in codurile de constructie. Unele solutii comune de reducere a nivelului de radon in cladirile existente includ: – cresterea ventilatiei sub pardoseala; – instalarea unui sistem de „bazin de radon” in subsol sau sub o podea solida; – evitarea trecerii radonului din subsol in spatiile de locuit; – etansarea podelelor si peretilor; – imbunatatirea ventilatiei cladirii, in special in contextul conservarii energiei. Sistemele pasive de atenuare pot reduce nivelul radonului interior cu mai mult de 50%.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii