Misterul corabiilor din Pisa

          Totul a început cu intentia unui rezident din Pisa de a porni o constructie pe un teren aflat în proprietatea sa. Numai ca dupa primele excavatii au iesit la iveala câteva fragmente de lemn negru.

          Totul a început cu intentia unui rezident din Pisa de a porni o constructie pe un teren aflat în proprietatea sa. Numai ca dupa primele excavatii au iesit la iveala câteva fragmente de lemn negru. Lucrarile au fost sistate si o echipa condusa de un arheolog s-a prezentat la fata locului, aflat undeva în apropierea fostului port. Arheologul Stefano Bruni nu si-a imaginat, ajungând la concluzia ca bucatile de lemn apartin unei corabii romane foarte bine pastrate, faptul ca în acel loc vor fi descoperite, în numai cinci luni, nu mai putin de noua asemenea corabii, poate, cel mai mare grup de vase stravechi descoperite într-un singur loc. Încercând sa le dateze, Bruni a ajuns la concluzia ca navele romane descoperite în solul mâlos fusesera construite între secolul al II-lea î.Ch. si secolul al V-lea d.Ch. Pâna la urma, cercetarile s-au extins de-a lungul unui patrulater lung de 100 m si lat de 50, de marimea unui stadion de fotbal, din adâncurile caruia au iesit la iveala marturii de acum 2000 de ani. „Descoperirea are importanta nu doar la nivel local”, a declarat profesorul Bruni, „pentru ca am descoperit o parte a unui port apartinând celui mai mare si mai vechi port mediteranean. Iar în acest port, corabii intacte, cu lemnul într-o stare exceptionala, parca ar fi fost îngropate ieri”. Importanta acestei descoperiri consta si în faptul ca specialisti din întreaga lume vor putea studia tehnicile de constructie a mesterilor navali romani, în vreme ce analiza încarcaturilor din aceste nave descoperite la Pisa – vin, masline, fructe – si ele intacte dupa 2000 de ani, va arunca o lumina noua asupra comertului practicat în antichitate. În privinta materialelor aflate la bordul corabiilor, si ele au o poveste de spus. Încarcatura este „ambalata” în amfore sigilate asezate în ordine si înca intacte. Amforele contin vin, cirese, prune, masline si nisip. Analiza nisipului a dus la concluzia ca este vorba de un praf rosu. Ce cauta pozzolana, cum era numit acest nisip extras din localitatea Pozzuoli de lânga golful Napoli, în amfore? Raspunsul este simplu: în vremea imperiului roman, acesta era folosit ca liant în constructii. S-au mai descoperit, la bordul navelor, monede, cani, lampi, lucruri din piele si chiar spete de porc, dar numai partea dreapta, poate jamboane afumate sau sarate aduse din Spania. Exista înca pareri împartite legate de existenta corabiilor tocmai în Pisa, având în vedere ca, azi, orasul se afla la 11 kilometri de mare. Cum au ajuns corabiile aici? Aceasta este întrebarea care-i framânta pe arheologi. Explicatia care câstiga teren vorbeste despre aluviuni. Acum 2000 de ani, Pisa era un important port maritim de unde flotele comerciale plecau spre Anglia si Spania pe vremea celui de-al doilea razboi punic (218-201 î.Ch.). Datorita excavatiilor lui Bruni, s-a descoperit ca aici se afla Porto delle Conche (Portul Bazinelor), un mic lac produs de maree la gurile râului Auser (azi Serchio). Porto delle Conche era, evident, unul dintre cele doua cheiuri ale portului Pisa, si ca în orice port, unele vase s-au scufundat, altele au fost abandonate. Ele au fost distruse nu de un eveniment major, ci de mai multe. În mâlul care acopera corabiile s-a descoperit existenta mai multor inundatii catastrofale (ultima mare inundatie a avut loc în 1966). Aluviunile aduse de aceste inundatii succesive, care timp de 800 de ani s-au abatut asupra portului Pisa, au facut ca uscatul sa înainteze în mare, distrugând portul si îndepartându-l practic de mare, ajungând astazi la 11 kilometri de apele Marii Ligurice. Astazi, Pisa a devenit un muzeu al corabiilor romane.