Exista numeroase structuri de o anvergura remarcabila, care dateaza de secole sau de milenii, al caror rol oamenii de stiinta nu le-au putut-o identifica.
Una dintre acestea este Ksar Draa, aflata în zona algeriana a desertului Sahara – considerata fie palat, fie fortareata, dar care surprinde mai ales datorita amplasarii sale aproape inexplicabile si arhitecturii atipice.
Exista structuri similare în Africa de Nord, dar niciuna nu ascunde atâtea enigme, printre care cea referitoare la plasarea acesteia în inima desertului de nisip. Ceea ce a mai ramas din aceasta constructie nu a adus indicii importante în întelegerea functiei sale originale.
O echipa americana de cercetatori a sosit în Timimoun în anii 1980, dar nimic din ceea ce au gasit în interior nu a fost de ajutor în stabilirea rolului structurii ciudate.
Concluzia a fost ca istoricii si arheologii sa exploreze situri similare de pe coasta nord-africana, însa niciun indiciu preluat din alte locuri nu s-a potrivit cu particularitatile Ksar Draa.
Cuvântul ksar deriva din termenul nord-african pentru un „sat fortificat” situat pe teritoriul detinut în mod traditional de berberi. În araba, ar fi cunoscut drept qasar, cuvânt ce ar putea proveni din termenul latin castrum („cetate”).
Ksar Draa are un diametru de aproximativ 60 de metri, dar ceea ce îl face sa iasa în evidenta este forma sa cilindrica, zidurile fiind doua cercuri concentrice. Cel exterior, realizat din pietre legate cu lut, are înaltimea de aproximativ 2 metri, iar dublura interioara doar din lut, se înalta la 7-9 metri. Pe exterior nu exista decât o deschidere pentru acces, la nord si o serie de camere pe trei niveluri, construite între cele doua ziduri, fara comunicare între ele.
Cu toate acestea, nu exista nicio scara care sa poata fi identificata, ceea ce a condus la teoria care sugereaza ca toate scarile erau în interior permitând accesul la diferitele etaje. Înca o doza de mister consta în faptul ca nu pare sa fi existat camere comunicante sau ferestre orientate spre exterior.
Numeroase alte detalii, dar mai greu sesizabile, nu au putut fi explicate pâna în prezent. O chestiune importanta: a avut sau nu Ksar Draa un acoperis?
Daca nu, ocupantii – fie si vremelnici – s-ar fi confruntat cu probleme serioase în timpul ploilor torentiale, sub Soarele arzator al desertului ori în cazul unui incendiu. Pe de alta parte, construirea unui acoperis, probabil din material lemnos, ar fi implicat procurarea acestuia pentru a fi transportat (cu ce scop?) în inima desertului, dar spatiul închis ulterior ar fi împiedicat folosirea luminii naturale, ae-risirea corespunzatoare si chiar eventuala observare a unei agresiuni din exterior.
De asemenea, daca insolitul edificiu a fost un gen de caravanserai (un fel de han pentru caravanele care calatoreau prin desert), era obligatoriu sa fi avut spatii de primire si gazduire temporara a negustorilor, de depozitare a marfurilor si chiar de protectie împotriva tâlharilor.
Este posibil ca Ksar Draa sa fi fost un adapost pentru comunitatile evreiesti în timpul unei perioade de persecutie religioasa. In secolul al XV-lea Muhammad al-Maghili (un reformator islamist agresiv) a organizat campanii împotriva evreilor locali, multi dintre acestia fiind fortati sa fuga, posibil la un adapost ca Ksar Draa.
Ksar Draa se afla la 10 kilometri de cea mai apropiata asezare, dar exista alte câteva „ksar”-uri pe o raza de 20 km, în timp ce orasul Timimoun este la peste 30 km. Se poate însa ca, în vremea construirii sale, sa fi fost situat la marginea inospitalierului desert, ceea ce ar schimba radical teoriile referitoare la rolul sau.
Totusi, un amanunt adauga o nota de senzational subiectului: structuri similare se gasesc – nu numai în nordul Africii, ci si pe insula italiana Sardinia (bizarele nuraghi, vechi de peste 3.500 de ani si extrem de numeroase) si în îndepartata Scotie. Oare acest lucru poate sa însemne ca un sistem arhitectural ancestral a coagulat prin legaturi nestiute populatii de pe meridianele Terrei?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii