Pe intreg cuprinsul planetei, aproape toate speciile regnului animal danseaza. In ce-i priveste pe oameni, nu exista populatie care sa nu cunoasca dansul, in primul rand sub formele lui specifice societatii respective, apoi sub aspectele sale generale. Bratele se misca, zona bazinului se unduieste, picioarele parcurg parca singure pasii sugerati de muzica antrenanta. Si totusi, la ce foloseste toata aceasta agitatie? – se intreaba oamenii de stiinta.
Omul in era extazului
De cele mai multe ori, persoana prinsa in iuresul dansului pe ritmuri la moda isi contorsioneaza in fel si chip intregul trup, inventeaza pasi complicati, se daruieste cu totul, cel putin pentru cateva minute, acestei activitati prin excelenta dinamice. In mod cert insa, nu e o problema de cultura sau de moda. Un argument solid al cercetatorilor: dupa cum o dovedesc numeroase picturi preistorice, stra-stra-stramosii nostri se regaseau in acest extaz al miscarilor ritmice in urma cu peste 40.000 de ani!
Nici macar nu trebuie sa fii dansator ca sa te surprinzi uneori miscandu-te intr-un anume fel, ascultand o melodie care te atrage. Pana si bebelusul de numai un an incepe sa se legene atunci cand aude o muzica antrenanta; si nu o face oricum, ci in ritmul corespunzator. Evident, in natura nu apare nimic prin hazard. Daca un comportament atat de perfectionat si consumator de energie a fost inscris in programul genetic al tuturor oamenilor (sa ne imaginam complexitatea structurilor cerebrale necesare pentru a ne face sa executam spontan toate miscarile pe ritmul muzicii), inseamna ca acesta ofera speciei umane un avantaj enorm. Care anume?
Tinta – selectia sexuala
A priori, dansul nu ne va imbunatati conditiile de viata, nu ne fereste de boli, nu ne apara de agresori, nu ne ajuta sa avem mereu pe masa hrana cea de toate zilele. Dimpotriva! Ei, bine, paleoantropologii considera ca dansul s-a dezvoltat mai degraba pentru ca el este o veritabila arma capabila sa… accelereze bataile inimii. Nu, nu din cauza efortului fizic.
Pe scurt, cei mai buni dansatori, fiind mai seducatori, ar gasi cu mai multa usurinta partenere sexuale si deci si-ar transmite astfel genele (evident, si aptitudinea pentru dans) in cadrul populatiei respective: este ceea ce se numeste selectie sexuala. In subtext, omul instruit ar putea depista aici o anume doza de egoism: eu nu dansez neaparat pentru a-i face placere partenerei, ci pentru a o atrage in jocul erotic in urma caruia insusirile mele sa poata fi perpetuate in timp.
Context in care contul din banca si opulenta afisata in public practic isi pierd valoarea. Explicatia simpla ar fi ca acestea au valoare materiala, in vreme ce atractia prin dans are o componenta intuita mai degraba instinctiv, cu trimitere la perpetuarea speciei.
Simetria: secretul seductiei
In Jamaica s-a derulat un experiment la care au participat si informaticieni americani. 140 de adolescenti au fost filmati in timp ce dansau, inregistrandu-se doar miscarile corpului, fara a arata fizicul si fata subiectilor. Pelicula arata un gen de siluete asexuate, toate identice. Apoi, alte 155 de persoane au fost solicitate sa aprecieze performantele acestora. In paralel, s-a realizat o serie de masuratori asupra dansatorilor, urmarindu-se si o comparatie intre membrele din stanga si cele din dreapta lor.
Coroborand rezultatele, s-a ajuns la concluzia ca dansatorii cei mai buni erau si indivizii cu simetria corpului cea mai apropiata de perfectiune. Dar nu e decat un aspect al problemei. Asemenea persoane „simetrice” sunt considerate de obicei si cele mai frumoase. Mai mult, simetria corporala constituie garantia unei sanatati de fier, deoarece subiectul inseamna ca a putut rezista atat dezechilibrelor genetice, cat si agresiunilor exterioare care pot crea imperfectiuni.
Asadar, un individ puternic, rezistent, posesor al unor gene sanatoase; evident, si un bun dansator, increzator in propriile puteri, creativ, capabil sa faca fata situatiilor complexe. In plus, sa remarcam ca dansul mareste totodata coeziunea intre membrii unui grup, elimina tensiunile, stimuleaza formarea in creier a unor substante dopante, care ne fac euforici, bine dispusi, optimisti. Asadar, cum sa nu dansezi, atunci cand se iveste cea mai mica ocazie!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii