Audiente în aer liber

          Ma opresc saptamâna asta asupra unui primar care a descoperit deliciile prozei. E vorba despre o carte, in doua volume, aparuta la editura Polirom, intitulata „Audiente în aer liber (schite si povestiri)” si purtând semnatura lui Constantin Simirad.

          Ma opresc saptamâna asta asupra unui primar care a descoperit deliciile prozei. E vorba despre o carte, in doua volume, aparuta la editura Polirom, intitulata „Audiente în aer liber (schite si povestiri)” si purtând semnatura lui Constantin Simirad. Prozatorul de azi este matematician, o facultate pe care a terminat-o la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi. Un lucru interesant, actualul primar al Iasului a predat matematica si în Africa, la Facultatea de Matematica din Oran, Algeria. Banuiesc ca placerea de a scrie proza a descoperit-o, cred eu, in urma experientei acumulate în relatiile cu oamenii pusi în postura de a veni în audienta la primar si, mai ales, datorita povestilor lor uneori dramatice, alteori tragice, alteori pur si simplu comice. Criticul literar Val Condurache scrie despre proza lui Constantin Simirad ca a fost la început un fel de violon d’Ingres, o pasiune cultivata clandestin pentru igiena morala, dar si pentru placerea spiritului, pentru a deveni apoi „opera unui adevarat profesionist, pe care l-as compara, prin simtul solidaritatii, al compasiunii, al umorului si al zadarniciei întreprinderilor omenesti, cu Vasili Suskin, autorul faimoasei povestiri „Calina Rosie”. Fie ca îsi aminteste despre stupizenia unor americani vazuti la ei acasa care se întreaba candid „cine e Mark Twain?”, fie ca reproduce povestea tragica a unei femei abuzate sexual de tatal ei sau despre razbunarea unei tinere în stil de telenovela mexicana, fie ca povesteste despre un betiv decazut care trece peste conditia lui si ajunge om de afaceri prosper, audientele auzite pe teren în tara sau printre straini sunt autentice, sunt luminate de o umanitate care îsi cauta sensul. Este simtul fin al înregistrarii detaliilor care îl ajuta pe prozator sa-si selecteze povestile si sa le re-produca. Cele mai simpatice schite sunt cele cu barbati oropsiti de femei. Gioni e un barbat cu mare succes la femei, peste 50 de ani, însurat, cu copii. Numai ca vine un moment când îti pierzi harul. Contrazicându-se cu o femeie în piata, pentru o bancnota, Gioni încaseaza la repezeala doua palme care-l lasa masca. Înecându-si amarul cu fratele lui la o bere, Gioni ajunge de se usureaza, la plecare, pe geamul unei gospodine care locuia la subsol. Femeia, nici una nici doua, trosc-pleosc doua perechi de palme. Pentru ca în final, plângându-se de guvernare tatei Adela, Gioni spune în soapta ca babuta e o proasta, numai ca femeia sta bine cu auzul, se îmbatoseaza în fata lui Gioni si jart-part, doua perechi de palme. Concluzia sarmanului om: cum treci de 50 de ani o cam încasezi de la femei… Una dintre cele mai reusite povestiri este cea intitulata „Maria lui Nichita”. Nichita e un taran care nu stie altceva decât sa munceasca. Uneori îl mai ajuta si nevasta-sa, Maria. Dar, ca orice om, are si el o meteahna: o cam bate pe Maria. „Când bati, trebuie sa feresti capul si oasele” spune Nichita. De aceea bate la fund, cu cureaua lata sau cu un retevei. Dupa fiecare bataie, Maria devine alta femeie. Dragastoasa, atenta, parca mai frumoasa. Maria era o fata desteapta si cauta uneori deliberat bataia, pentru ca astfel Nichita al ei sa se descarce de tensiuni pe scoarta. La un moment dat, Nichita ajunge acasa batut zob de un flacau. Maria îl gaseste în sat pe tip si-i trage o bataie sora cu moartea. Din acel moment Maria lui Nichita ajunge justitiarul comunei. Ba, dupa un timp, chiar si primarul comunei. Nichita a trecut pe planul doi, iar despre sfânta bataie nici nu se mai pomenea. Cu toate astea, Maria voia ca barbatul ei sa se simta în continuare capul familiei, stapânul casei. Finalul este de un umor debordant: „Când o scândura prost prinsa a lovit-o pe Maria în plina fata, aceasta s-a bucurat. Cu un ochi vânat si cu zgârieturi multiple, s-a prezentat mândra la serviciu. La mirarea tuturor, a raspuns fara sa ezite: M-a batut omul meu, Nichita. Si bine a facut…”