Despre creiere si tehnopolis-uri

          În California, aproape în plin desert, s-a petrecut, în ultimele doua decenii, un fenomen nascut de avansul exploziv al stiintei si tehnologiilor; s-au adunat, laolalta, indivizi patimasi, daruiti de Creator cu gena inventiei, au fost înconjurati – pentru ca asa sunt legile (cele benefice) ale pietei libere – de catre investitori dispusi sa le puna la dispozitie capitaluri de risc si tehnologiile informationale au inundat planeta, transferând civilizatia noastra din Epoca Fierului în Epoca Creierelor. Grupuri de cercetare s-au auto-organizat asadar, în ceea ce poarta acum numele de tehnopolis-uri, iar zona a fost botezata Sillicon Valley (pe româneste Valea Siliciului, adica a nisipului, material din care sunt facute cip-urile).

          În California, aproape în plin desert, s-a petrecut, în ultimele doua decenii, un fenomen nascut de avansul exploziv al stiintei si tehnologiilor; s-au adunat, laolalta, indivizi patimasi, daruiti de Creator cu gena inventiei, au fost înconjurati – pentru ca asa sunt legile (cele benefice) ale pietei libere – de catre investitori dispusi sa le puna la dispozitie capitaluri de risc si tehnologiile informationale au inundat planeta, transferând civilizatia noastra din Epoca Fierului în Epoca Creierelor. Grupuri de cercetare s-au auto-organizat asadar, în ceea ce poarta acum numele de tehnopolis-uri, iar zona a fost botezata Sillicon Valley (pe româneste Valea Siliciului, adica a nisipului, material din care sunt facute cip-urile). „Moda” tehnopolis-urilor a prins repede. Britanicii si-au construit, de câtiva ani, tehnopolis-uri în jurul campusurilor universitare de la Oxford si Cambridge, francezii, la Antipolis, între Grenoble si Lyon, americanii însisi au „roit” de la Sillicon Valley catre Florida si Boston, mai nou, în Israel, zona numita Sillicon Wadi, dar si Teffen-ul, în nord, fiind, deja, printre cele mai puternice regiuni productive ale planetei. Ai carte, ai parte. Adica: ai „turnat” cunostinte în creiere de valoare (instructie – educatie), le-ai asezat pe drumul potrivit, le-ai mai si asigurat conditii pentru ca respectivii Homo faber sa creeze, faurind bogatie din propriile lor creiere, având ei, în acelasi timp, si o viata decenta – ei bine, ai dat lovitura! Pentru ca bogatia creata de inteligenti si întreprinzatori nu este numai pentru ei, ci pentru întreaga societate: câstiga – locuri de munca, dividende, servicii sociale, investitii – toata comunitatea, toata regiunea, întreaga tara care are luciditatea sa investeasca în inteligenta. Ce se poate face la noi, în conditiile în care cercetarea stiintifica a ajuns o Cenusareasa, creierele de valoare ne fug, industriile sunt o Fata Morgana, iar responsabilii Ministerului Educatiei Nationale doar „peticesc” sistemul stravechi al lantului de instruire? Eu cred ca solutia exista, o avem la îndemâna: simbioza dintre învatamântul superior si cercetarea stiintifica. Ceea ce înseamna desprinderea de batrânul si întepenitul Minister al Educatiei Nationale a învatamântului universitar si combinarea institutiilor sale cu institutele si centrele de cercetare viabile (Ministerul Educatiei Nationale ramânând astfel ceea ce trebuie sa fie, adica organizatorul educatiei nationale, „aspirând”, eventual, Ministerul Tineretului si Sportului). Pentru noul minister – sa-i spun eu al Învatamântului Superior si Cercetarii stiintifice – principala consecinta ar fi aceea a descentralizarii (ceea ce se si întâmpla cu universitatile, care si-au câstigat autonomie, prin Legea Învatamântului), urmata de o aglutinare controlata, în urma careia, de pilda, facultatile de fizica sa fie legate de Platforma Fizicienilor de la Magurele, nenumaratele institute si centre de cercetare din Tehnologia constructiilor de masini sa fie în corespondenta biunivoca cu facultatile de TCM ale Politehnicilor, puzderia de institute de istorie si alte stiinte sociale sa fie folosite si de facultatile de specialitate etc. S-ar crea astfel premisele pentru proiectarea unor tehnopolis-uri chiar în jurul campusurilor universitare existente, mai ales în jurul Politehnicilor – Bucuresti si Timisoara ar putea fi primele, datorita densitatii ridicate de cercetatori de valoare din cele doua orase, dar si – înca – potentialului de atragere a studentilor români si – amanunt important! – al celor straini (inclusiv a cercetatorilor straini) – gânditi-va doar ca Timisoara ar putea atrage minti bune din Iugoslavia, Croatia, Ungaria, Bulgaria, Macedonia, Bosnia-Hertegovina – în momentul în care un inspirat administrator al – posibilului – tehnopolis timisorean ar oferi locuinte profesorilor si cercetatorilor, capitaluri de risc pentru „incubatoarele” politehnic-industriale exportatoare de produse „inteligente”, cu valoare adaugata mare, cu atmosfera specifica pentru creatie, salarii si alte venituri rezonabile (care ar mai opri hemoragia de creiere catre Occident) – poate urmare a unui management ce ar transforma, eventual, institutia respectiva într-o societate pe actiuni? – si atmosfera moderna, propice învatarii, pentru studentii veniti din toata România si tarile vecine. Urmatoarele tehnopolis-uri ar putea fi la Iasi si Cluj-Napoca, apoi la Tg. Mures, Constanta si Oradea, de altfel sunt sigur ca un program logic de dezvoltare a subiectului ar fi foarte pe placul mai marilor Uniunii Europene, care ar încuraja investitiile pâna la consolidarea noilor entitati. Sa ai în România atâtea creiere de valoare, atâta lume instruita si sa nu încerci sa organizezi societatea în jurul lor mi se pare o risipa inadmisibila, pentru care urmasii n-or sa ne ierte. Tehnopolis-urile românesti de care va vorbesc pot fi puse rapid în functiune, cu conditia sa exista vointa politica.