Editura Litera a lansat anul trecut o carte extrem de interesanta, e vorba despre Baietii strazii scrisa de prozatorul italian Pier Paolo Pasolini (1922-1975), in traducerea Gabrielei Lungu. Regizor de film, poet, dramaturg si prozator, om politic, Pasolini a fost unul dintre cei mai interesanti intelectuali italieni ai secolului trecut. Si-a sfarsit viata asasinat in 1975, trupul lui fiindu-i gasit pe o plaja din Ostia, dar nici astazi nu se stie daca moartea sa a survenit in urma unei povesti cu homosexuali sau de mafie pentru ca pregatea un roman-ancheta legat de malversatiunile celei mai mari companii petroliere italiene.
Filmele realizate de Pasolini au fost controversate ca si cele doua romane ale sale. Primul, aparut in 1955, este Baietii strazii, aflat acum la prima traducere in limba romana. Cenzurat la inceput, interzis de biserica, criticat de specialisti si de publicul larg, romanul a fost recunoscut treptat drept o adevarata capodopera.
„Actiunea este plasata in anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial, intr-o Roma in reconstructie, a cartierelor marginase aflate in saracie si lipsuri, si spune povestea unui grup de copii, deveniti adolescenti, de la periferia societatii, pe nume Cretu, Casu, Gurita, Chioru, Alduccio, Amerigo, Starvu, Napoletanu, Calabrezu, Frantu, Turture, Genesio, Armandino. Ei duc o existenta precara, cu greu obtin slujbe de ocazie, fura in cea mai mare parte a timpului, dorm sub cerul liber, se prostitueaza sau devin criminali. Din cand in cand, unii ajung la inchisoare, cateva luni sau cativa ani, iar cand sunt eliberati, o iau de la capat.
Un roman in care e descris subproletariatul urban, o clasa sociala care nu existase pana atunci pentru literatura. Un roman admirabil scris, in cea mai mare parte dialog, cu putine descrieri, cu parti socotite la aparitie obscene, cu un dialog natural, dialectal sau in argou. Un roman care e un document de viata, greu de povestit”.
Iata si o mostra de stil: Gurita se invartea prin partile strazii Tuscolana, prin piata Re din Roma si pe via Taranto, locuri in care existau o piata de legume, o cazarma si o cantina a saracilor tinuta de calugari. Cand nu era acasa se descurca lucrand cate ceva (cat mai putin cu putinta) pentru vreun pescar sau pentru vreun vanzator din piata ori sterpelind de pe tarabe sau prin tramvaie. Cand avea chef ramanea la periferie, de la Prenestina la Quandraro, si umbla cu un sac desirat cautand printre gunoaie fier vechi sau bucatele de plumb, dar o facea arareori, pentru ca tot aplecandu-se il apuca durerea de spate, iar gura i se umplea asa de tare de praf, ca-i trebuia aproape o sticla de vin s-o dezinfecteze, si-n felul asta se duceau pe apa sambetei jumatate din banii pe care reusea sa-i castige. Nici lui Cretu nu-i placea sa adune fier vechi, asta si pentru ca era o treaba de copii, asa ca in periferie veneau doar ca sa doarma in bidoane, iar restul zilei il petreceau pe strazile din centrul Romei. Iar daca in vreo zi reuseau sa faca rost si de malai pentru ziua urmatoare, atunci la naiba cu munca si oboseala, luau autobuzul si se duceau la Aqua Santa.
Pasolini a debutat in 1942 cu volumul de versuri Poesie a Casarsa. Printre scrierile sale se numara romanele Baietii strazii (Ragazzi di vita, 1955) si Una vita violenta (1959), colectia de povestiri Donne di Roma (1960) si multe altele aparute postum.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii