L-ati vazut in o sumedenie de filme si cu siguranta v-a impresionat talentul sau remarcabil de a se strecura, cu abilitate de cameleon, in pielea oricarui personaj interpretat, fie ca e vorba de comedii sau de drame. Cu un chip comun, caci nu este, orice s-ar spune, nici un efeb precum Marlon Brando sau Paul Newman in tinerete, nici un macho man ca Banderas sau Bruce Willis, Tom Hanks ascunde insa, sub gropitele din obraji, masca geniului. El este fara indoiala cel mai talentat reprezentant al generatiei sale. Dar cine ar zice ca vesnicul june-prim al cinematografului american, actorul care ne-a facut sa radem cu lacrimi in Vreau sa fiu mare si sa plangem duios in Forrest Gump, implineste astazi 53 de ani?
„Timidul clasei”
Stiati ca tatal lui Tom, Amos Mefford Hanks, este o ruda indepartata a presedintelui Abraham Lincoln, pe a carui mama o chemase, inainte de casatorie, Nancy Hanks? Mama lui, Janet Frager, are ascendenta portugheza. Cuplul a avut patru copii iar la divortul parintilor, in 1960, cei trei mai mari – Sandra, Larry si Tom, au fost incredintati tatalui iar mezinul, Jim – mamei. Prima mama vitrega a lui Tom n-a fost pe placul niciunui copil; curand, va iesi si din gratiile lui Amos si divortul va fi pronuntat peste doar doi ani. In 1965, el s-a recasatorit cu o femeie de origine chineza, care avea si ea trei copii.
Acest mediu „incarcat”, i-a permis insa sa-si dezvolte abilitatile de comunicare si sa socializeze, el fiind, in copilarie, „timidul clasei”. Studiind teatrul la Chabot College, apoi la Universitatea din Sacramento, el s-a indragostit de dramaturgia lui Bertolt Brecht, Tennessee Williams, Henrik Ibsen si se va face remarcat cu ocazia unui festival de teatru din Cleveland, cand va obtine titlul de cel mai bun actor pentru interpretarea din Doi tineri din Verona, de William Shakespeare, desi juca un rol negativ – unul dintre putine roluri de „ticalos” din intreaga cariera a acestui „baiat bun”…
De la „Petrecerea burlacilor” la „Philadelphia”
In 1979, Hanks, incurajat de succes, isi face bagajele si pleaca la New York, unde debuteaza in filmul de buget redus El stie ca esti singur si obtine un rol episodic in filmul de televiziune Labirinturi si monstri. Dar mirajul marelui oras se dovedeste inselator si tanarul revine in California, unde va juca in sitcomuri si alte productii de televiziune. Regizorul Ron Howard il remarca si il distribuie in Splash (1984), o comedie despre o sirena indragostita de un muritor; filmul da lovitura, aducand profituri de 69 milioane dolari. La fel de apreciata va fi, la box-office, si o alta comedie din 1984, Petrecerea burlacilor. In fine, Vreau sa fiu mare (1988) il consacra drept unul dintre cele mai promitatoare talente la Hollywood, spumoasa comedie aducandu-i si un binemeritat Glob de Aur. Se parea ca lumea descoperise un actor cu reale valente comice, nascut sa joace in filme hazlii.
Dar Hanks putea mai mult si s-a chinuit mult sa-si dezlipeasca eticheta de pusti pus pe sotii sau intrat in tot felul de buclucuri romantioase. Si vom vedea un alt chip al lui in Philadelphia, povestea unui avocat homosexual bolnav de SIDA, care da firma unde lucreaza in judecata, pe motiv de discriminare. Pentru a fi mai aproape de personajul interpretat, Hanks da jos aproape 20 kg, ajungand un „schelet ambulant” si are, intr-adevar, o infatisare de om grav bolnav. Publicul va fi socat, critica impresionata iar premiul Oscar pentru cel mai bun rol masculin, in 1993, nu putea avea alta adresa decat a lui.
Viata, ca o cutie de bomboane
Si nu era decat inceputul unei serii de filme „serioase”, in care Hanks nu va inceta sa uimeasca. In 1994 vede lumina ecranului Forrest Gump, considerat de multi drept cel mai „plin de invataminte” film realizat vreodata, fie si prin rosturile nebanuite pe care le are replica favorita a eroului „Viata e ca o cutie cu bomboane: niciodata nu stii ce gasesti inauntru”. Hanks castiga al doilea Oscar, fiind al doilea actor din toate timpurile ce realizeaza performanta unei victorii consecutive – primul fusese Spencer Tracy, in 1937 si 1938. Urmeaza, in 1995, Apollo 13, in care el joaca rolul comandantului „celei mai norocoase navete a Americii”, James Lovell. Filmul are noua nominalizari si castiga doua Oscaruri. Intalnirea cu Steven Spielberg, din Salvati soldatul Ryan, ii mai aduce o nominalizare.
In 1998, Hanks se reintalneste cu partenera lui din Nopti albe in Seattle, Meg Ryan, pentru o alta comedie romantica, You’ve Got Mail, un remake al clasicului Magazin de dupa colt, din 1940, cu James Stewart si Margaret Sullivan. Fanii fantasticului il vor regasi in Culoarul mortii (1999), film inspirat de un roman al lui Stephen King, pentru ca peste un an rolul principal din Naufragiatul lui Robert Zemeckis sa-i aduca un Glob de Aur si o nominalizare la Oscar. In calitate de producator, alaturi de a doua lui sotie, Rita Wilson (careia, dupa casatorie, i-a imprumutat confesiunea religioasa, devenind din catolic crestin ortodox!) Hanks are succes cu Nunta r la grec, care va fi nominalizata la Oscar. Ultimele sale creatii il readuc in atentia publicului: Codul lui Da Vinci si, recent, Ingeri si demoni, adaptari ale romanelor lui Dan Brown, care, desi nu s-au bucurat de aprecierea criticilor, au dat lovitura din punct de vedere comercial. Nu-i de mirare ca pentru aceste filme Hanks a primit cel mai mare salariu incasat vreodata de un actor: 35 milioane dolari si 15% din incasari. Ar fi printre putinele situatii cand talentul si-a gasit o rasplata pe masura…
GABRIEL TUDOR
Comentarii