Este o lume care nu ni s-a varat cu de-a sila in existenta, ci pe care noi, oamenii, am inventat-o. Si nu de-un secol-doua, ci de mii de ani. Civilizatia industriala a venit sa amplifice in chip monstruos un fenomen care pare sa fi scapat de sub controlul ratiunii, cata vreme sanatatea – bunul nostru cel mai de pret, dar, fatalmente, neproducator de bani, ci consumator – a ajuns sa fie ignorata, calcata in picioare, din considerente economice.
Boala straveche in haine noi
Revista „Magazin”, la fel ca multe alte publicatii centrale, a semnalat in repetate randuri problemele ridicate de unii aditivi alimentari, nu de putine ori utilizati de producatori cu iresponsabilitate si cu sfidarea sanatatii consumatorilor. Cauzele sunt multiple, incepand – sa zicem – cu faptul ca abia in 1962 Comunitatea Economica Europeana a publicat prima lista de aditivi autorizati, desi folosirea unora e straveche (sarea, otetul, fumul, salpetrul etc. sunt cunoscuti astfel de multe milenii).
Mult mai tarziu, in '88, s-au fixat si regulile de evaluare si de autorizare a acestor substante, cu stabilirea dozajului admis pe unitatea de produs finit. Ceea ce la noi multa vreme a plutit in ceata, ramanand la latitudinea fabricantilor sa aprecieze cam ce cantitate de aditivi folositi nu ar dauna organismului uman. In plus, s-a lasat falsa impresie ca, daca despre un aditiv nu se specifica in mod expres ca ar putea fi nociv, inseamna ca e permis. De fapt, situatia e invers: cei ce nu figureaza pe lista UE sunt interzisi!
Intre timp, in mod cel putin interesant, reevaluarile periodice mai descopera ca substante pana atunci permise, in realitate sunt foarte periculoase. Asa s-a intamplat recent cu mult-raspanditul E128 (colorantul rosu 2G, de origine sintetica, folosit in majoritatea preparatelor din carne): Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA) a semnalat – dar fara a-l interzice – potentialul acestuia de a provoca diverse forme de cancer.
Otravuri „selective” ?
Trebuie spus ca nu tot ce inseamna aditivi alimentari reprezinta substante daunatoare organismului, mai ales ca dozarea lor are o importanta majora. Aditivii alimentari sunt naturali (de origine animala, vegetala sau minerala), sintetici (substituenti ai unor ingrediente naturale mai scumpe) si artificiali (inexistenti in stare naturala). Toti au un potential periculos.
De aceea se impune o utilizare extrem de strict controlata, motiv pentru care Comunitatea Europeana i-a repartizat in 25 de familii – coloranti, conservanti, emulgatori, indulcitori, amelioratori de gust, antioxidanti etc. – denumindu-i cu un E (de la C.E.) urmat de trei cifre. Problema e ca in multe cazuri, cum este si cel al recent incriminatului E128, lasa fiecare stat sa hotarasca ce masuri va lua. Asa se face ca apar situatii incredibile, absurde, cand un aditiv interzis intr-o tara este acceptat in alta.
De pilda, acelasi E128 a fost interzis in SUA si Australia, dar la noi se foloseste fara probleme in produsele de carne. Cu alte cuvinte, ceea ce pe unii ii otraveste pe altii in hraneste! O ambiguitate extrem de periculoasa, ca si in cazul E124 (colorant rosu folosit in dulciuri, branza topita, jeleuri – cancerigen, interzis in SUA si Rusia), E110 (colorant galben din sucuri, prajituri, budinci – considerat cancerigen), E 320 (conservant din cartofii deshidratati, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, guma de mestecat – posibil cancerigen), E 621 (din condimente, supe concentrate – este neutotoxic), E 954 (din gume de mestecat, racoritoare, dulciuri – posibil cancerigen) si asa mai departe.
Unora le place E-ul
Ati devenit un client obisnuit al localurilor fast-food? Multi vor recunoaste ca da, motivatia fiind ca asa e mai comod, ca hrana e apetisanta, ca e un „mers” al civilizatiei sau un mod de socializare care „da bine”. Raspunsul contine insa si un in-gredient insesizabil: dependenta. Anumiti aditivi alimentari dau anumite arome, gusturi, mirosuri care atrag irezistibil, ba chiar actioneaza la nivel cerebral in acest sens.
Pentru copii si tineri, efectul real devine in timp devastator. Obisnuinta de a consuma alimente tip fast-food (mancaruri, bauturi, dulciuri etc.) poate genera diabet, maladii cardio-vasculare, decalcifierea oaselor, boli digestive, ca sa nu mai vorbim despre obezitate – astazi ajunsa la stadiul de epidemie planetara cu incidenta majora tocmai in tarile cele mai dezvoltate.
O rapida trecere in revista a principalelor produse alimentare saturate de aditivi ne lasa perplecsi, caci aproape ca nu mai avem de unde sa alegem ceea ce ar fi garantat sanatos. Painea cea de toate zilele are de obicei adaosuri potential nocive, chiar si daca denumirea ne face sa credem ca e preparata din faina neagra, graham, de secara etc.
In cazul ei, „calul troian” este faina alba. Margarinele si branzeturile topite reprezinta un fel de bombe cu ceas, in special pentru femei, copii si tineri; la fel, si unele tipuri de lapte care contin E211. Despre mezeluri, sucuri, dulciuri, produse la punga de genul chips, snacks, sticks, e de prisos sa mai vorbim, caci etichetele spun (ar trebui!) aproape totul. Pana si atat de frumoasele fructe si legume de import ne ademenesc doar prin aspect (culoare, marime, sanatate), nu si prin gust si prin ceea ce contin cu-adevarat…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii